Theodor Stolojan a fost exclus din PNL. Ii urmeaza Valeriu Stoica. Eliminarea celor doi fosti presedinti liberali ar trebui sa tihneasca somnului actualului lider. Daca acesta a fost calculul, atunci Tariceanu s-a inselat.
Problemele PNL nu au inceput cu Valeriu Stoica si nici cu Theodor Stolojan. Problemele PNL au inceput odata cu renasterea postrevolutionara a PNL. Au continuat cu excluderea, intre altii, a lui Calin Popescu-Tariceanu si a prietenului sau Dinu Patriciu in 1990. Si apoi cu excluderea aceluiasi Valeriu Stoica in 1992. Acelasi Valeriu Stoica ce, peste ani, avea sa ajunga seful liberalilor. Care avea sa-l aduca in fruntea PNL pe Theodor Stolojan. Care avea sa-l desemneze (temporar) pe Tariceanu drept succesor al sau in 2004, dupa retragerea din cursa prezidentiala. Care avea sa-i execute, cu mana altora, pe Stoica si Stolojan.
Insa un lucru este cert: daca Tariceanu este acum prim-ministru (iar PNL la guvernare), el datoreaza aceste lucruri, intre altii, lui Valeriu Stoica si lui Theodor Stolojan.
Primul a facut o mutare strategica (in 1999) si a scos PNL din CDR, salvandu-l de la esecul pe care avea sa-l suporte, cateva luni mai tarziu, PNTCD. Cel de-a doilea a ridicat partidul de la 7% in sondaje la 18% si a facut posibila revenirea sa la guvernare la finele lui 2004. Primul - Stoica - a mai facut o miscare interesanta. Prin 2002, cand fostul premier Adrian Nastase daduse ordinul distrugerii PD, le-a intins o mana democratilor, o colaborare care avea, in final, sa conduca la formarea Aliantei PNL-PD, alianta care, pe fondul succesului in campania pentru prezidentiale a lui Traian Basescu, avea sa ajunga la guvernare.
Este adevarat, guvernarea nu era imaginata cu Tariceanu in fruntea Guvernului. Dar accidentele de parcurs (retragerea lui Stolojan din cursa pentru prezidentiale) aveau sa conduca spre aceasta solutie. La fel de adevarat este ca, atunci cand s-a imaginat strangerea relatiilor liberalilor cu democratii, intre cei care ar fi urmat sa conduca noua constructie nu se gasea si Tariceanu. Actualul premier razbuna acum frustrarea de a fi fost tinut pe margine. Razbuna, prin interpusi, sila de Traian Basescu in numele identitatii liberale. In numele disciplinei de partid.
Era de asteptat ca cei doi sa fie "pedepsiti". Au fost prea multe atacurile lor indreptate impotriva echipei de conducere actuale. Dar ce amendau cei doi? Refuzul actualei echipe de conducere de a strange relatiile cu PD, de a fuziona cu democratii si de a transforma cele doua formatiuni intr-un puternic partid de centru dreapta. Un partid puternic de centru dreapta nu inseamna neaparat un "megapartid" pentru Traian Basescu, cum banuiesc unii liberali. Nu este aceasta o tema de meditatie? Este doar un motiv de excludere din partid?
Personal am avut intotdeauna reticente fata de ipoteza acestei fuziuni - cu Valeriu Stoica am discutat in mai multe randuri pe aceasta tema. Temerea mea: liberalismul nu este o doctrina, ci un spatiu unde ideile circula liber. A-l transforma un astfel de partid intr-unul popular (cum dorea Stoica in 2005 - acum vorbeste despre o federatie in care liberalismul sa se exprime in voie), oricat de mare si puternic ar fi el, inseamna a-i sugruma spiritul si libertatea.
Acum totul este de domeniul trecutului. Ideea apropierii PNL si PD este moarta, asa cum si-au dorit Tariceanu si echipa sa. Insa trebuie vazut cum a fost si ucisa. Pentru ca nu a fost eliminata dupa o larga dezbatere de idei (evident dezbateri au fost, dar s-au produs pe pozitii de forta intre adeptii inversunati si dusmanii inversunati ai fuziunii) si nu s-a analizat in toate detaliile consecintele. O astfel de dezbatere urma sa o redeschida, duminica, Stoica si Stolojan prin promovarea unei platforme in PNL (evident, suna grav si amenintator o astfel de idee). O vor face din afara PNL, si spera unii liberali, cu mai putin efect din pozitia in care se afla ei. Oare?
In anii '90, cand au fost exclusi din PNL, tanarul pe atunci Popescu-Tariceanu si la fel de tanarul sau coleg, Dinu Patriciu, acuzau faptul ca nu sunt lasati sa-si exprime liber ideile in cadrul partidului. Dupa PNL Aripa Tanara, ei au fondat un partid, PL '93, despre care analistul politic Horatiu Pepine spunea, la acea vreme, ca reprezinta "punctul 0 al liberalismului".
Nu doar in privinta ideii de piata libera si initiativa individuala, ci si in ceea ce vor sa spuna, in sensul lor denotativ, cuvinte precum "deschidere" "dezbatere" pluralitate" a opiniilor. Vremea a trecut, iar Calin Popescu-Tariceanu s-a intors la PNL-ul batran - ceva mai imbatranit decat in vremea care in niste rebeli liberali fondau PNL-Aripa Tanara.
Ce crede ca poate primi Tariceanu excluzandu-i pe cei doi? Sigur, va pune, intr-o prima faza, in umbra proiectele lor - unele poate condamnabile din punctul de vedere liberal. Dar la fel de bine aceste proiecte ar putea starni si mai multa curiozitate. Toate acestea sunt insa pe termen scurt.
Pe termen lung, Tariceanu nu a facut decat sa perpetueze cultura lipsei de toleranta in PNL - paradoxul il constituie tocmai faptul ca lipsa de toleranta nu este o trasatura a liberalismului. Tariceanu se poate, de aici inainte, astepta la orice. Pentru ca majoritatea liberalilor sunt "strans uniti in jurul partidului" de ura care ii anima fata de Traian Basescu. Cand obiectul urii va disparea, Tariceanu va deveni el insasi o tinta.
Deja, cainii razboiului dezlegati impotriva lui Basescu au inceput sa maraie impotriva sa. Primul este seful deputatilor liberali, Crin Antonescu, care nu conteneste a povesti, tuturor, ce sef de partid lipsit de talent si vocatie are.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
