Trendul care a început în Statele Unite în toamna lui 2022 pe piaţa de IT continuă şi este din ce în ce mai prezent şi pe piaţa românească: companiile din IT – fie multinaţionale, fie locale – au îngheţat poziţiile de toate felurile, bugetele de salarii au devenit tot mai strânse, proiectele s-au redus, nu mai există companii noi care să arunce cu bani pentru IT-işti şi să determine celelalte companii să majoreze salariile, iar cerinţele tehnice pentru un angajat au crescut.
De partea cealaltă, IT-iştii români continuă să se supraevalueze din punctul de vedere al cerinţelor salariale şi a ceea ce ştiu din punct de vedere tehnic şi nu înţeleg că nu se mai aruncă cu bani în piaţă, la aceste două lucruri adăugându-se solicitările de flexibilitate a programului, să continue să nu mai vină la birou, să-şi facă programul aşa cum vor, să lucreze când au chef, spune un head-hunter. N-aş putea spune că salariile scad, ci nu mai cresc, menţionează head-hunterul, specializat pe zona de IT.
În continuare sunt poziţii deschise dar se angajează mult mai greu, iar cerinţele tehnice pe care trebuie să le ştie angajatul încep să câştige teren. Înainte, când trebuia să angajezi mulţi IT-işti într-un termen scurt, nimeni nu prea se uita cu atenţie la ce ştiu să facă aceştia, ce cunoştinţe au, ce programe spun că ştiu. Acum, din zece oameni recrutaţi care trec de head-hunter, care sunt OK cu salariul, numai trei reuşesc să treacă şi de criteriile tehnice, a adăugat head-hunterul.
Pe piaţă încep să se plimbe din ce în ce mai multe CV-uri de IT-işti care au lucrat din România pe proiecte în afară, dar aceste proiecte s-au terminat, iar acum caută ceva de lucru pe piaţa românească. Spre exemplu, un IT-ist din Cluj, care lucra pentru piaţa americană la un subcontractor al unui gigant din IT şi câştiga 6.000 de dolari pe lună net, nu a găsit o poziţie similară pe piaţa românească la aceiaşi bani, aşa că după trei luni de căutări a acceptat ceea ce a găsit, o poziţie cu un salariu de 3.500-4.000 de euro pe lună, sub ceea ce câştiga pe piaţa americană. Iar el nu este singurul.
Pe medie, conform Institutului Naţional de Statistică, salariul mediu din IT a crescut anul trecut cu 8%, faţă de o medie pe economie de 15,5%. Din ce în ce mai greu şi mai rar se mai acceptă acum majorări salariale, iar acestea se operează doar individual, prin excepţie şi pentru poziţii cu o specializare mai ridicată, care se găsesc greu în piaţă. Piaţa este undeva la 40 de euro pe oră, mai poate urca la 50 de euro pe oră, dar când vorbim de 60-70 de euro pe oră trebuie să existe o motivaţie foarte clară de ce se plăteşte un asemenea preţ pentru un IT-ist, ce face el, mai ales că acest tarif orar poţi să-l obţii în Anglia sau Statele Unite.
Dacă acum doi ani de zile, când toate companiile angajau IT-işti în neştire, se plătea preţul cerut de aceştia, acum situaţia s-a schimbat. Creşterea numărului de CV-uri, creşterea oamenilor disponibili în piaţă, mai ales dacă contractele din afară s-au redus ori încheiat, a dat din nou putere celor de la HR de a selecta oamenii. Dacă cineva vine cu experienţă de zece ani, dar care a însemnat zece companii, adică a schimbat compania o dată pe an, CV-ul nici nu mai este luat în considerare. Cei de la HR încep să se uite la cât de stabil a fost un IT-ist pe poziţiile anterioare.
De 15 ani IT-iştii au fost în fruntea creşterilor salariale, dar acum piaţa s-a mai răcorit şi fiecare companie încearcă să vadă cum stă din acest punct de vedere. IT-iştii vor intra în proces de evaluare dacă pot fi schimbaţi, mai ales cei care nu au prea multă experienţă şi nu sunt în poziţii cheie vor fi schimbaţi cu alţii mai ieftini, pentru că bugetele trebuie să fie ţinute sub control. Multe poziţii vor fi blocate şi în final vor fi reduse, mai ales dacă nu există proiecte noi.
Întrebarea este cât va dura această situaţie. Cel puţin doi ani, dacă nu mai mult, spune head-hunterul.
