Legea nr. 102/2023 prin care se introduc o nouă serie de modificări în domeniul autorizării lucrărilor de construcţii, urbanismului şi contenciosului administrativ („Legea”) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 322 din 18 aprilie 2023. Deşi a fost adoptată de Parlamentul României încă din noiembrie 2022, intrarea în vigoare a Legii a fost încetinită de formularea unei obiecţii de neconstituţionalitate respinsă cu unanimitate de Curtea Constituţională în 22 februarie 2023.
Noile modificări vor intra în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării Legii în Monitorul Oficial.
Construcţii şi urbanism – Modificările în materia autorizării lucrărilor de construcţii
Legea introduce o serie de prevederi în legătură cu publicitatea autorizaţiilor de construire, menite să asigure o informare efectivă a oricăror persoane interesate.
Potrivit Legii, după comunicarea autorizaţiei de construire, dar înainte de începerea lucrărilor, titularul acesteia va trebui să realizeze următoarele formalităţi:
- să noteze autorizaţia de construire în cartea funciară a imobilului în cauză;
- să publice într-un ziar de largă răspândire numărul şi data autorizaţiei, precum şi titlul obiectivului de investiţii – Legea nu menţionează dacă ziarul trebuie să fie naţional ori local, însă având în vedere că potenţialele persoane interesate să atace autorizaţia fac parte, de regulă, din comunitatea unde investiţia se realizează, considerăm suficientă publicarea într-un ziar local de largă răspândire; şi
- să plaseze panoul privind investiţia într-un loc vizibil din şantier, obligaţie ce exista deja în sarcina investitorilor în temeiul Ordinului nr. 63/1998 privind obligaţia afişării la loc vizibil a panoului de identificare a investiţiei.
În plus faţă de aceste modalităţi de publicitate întreprinse pe cheltuiala titularului, autoritatea emitentă este obligată să publice informaţiile referitoare la principalele condiţii de îndeplinit în termen de maximum 30 zile de la data emiterii autorizaţiei. Printre condiţiile considerate obligatoriu de publicat de către autoritate amintim POT (procentul de ocupare a terenului), CUT (coeficientul de utilizare a terenului), suprafeţele, precum şi dacă a fost solicitat/obţinut avizul de la autoritatea competentă în domeniul protejării patrimoniului cultural, respectiv avizul autorităţii competente pentru protecţia mediului. Conţinutul autorizaţiei de construire se consideră adus la cunoştinţa organismelor sociale interesate la data finalizării ultimei formalităţi de publicitate, indiferent dacă aceasta este realizată de titular sau de către autoritate.
Mai mult, Legea introduce şi posibilitatea publicului interesat şi a organismelor sociale interesate de a consulta la sediul autorităţii emitente informaţiile referitoare la condiţiile principale pentru executarea respectivelor lucrări de construire, precum şi a oricăror documente considerate publice.
Măsurile adiţionale de asigurare a publicităţii sunt dublate de reglementarea unor termene speciale în care organismele sociale interesate pot introduce acţiune în anularea autorizaţiei de construire sau cereri de intervenţie accesorie sau principală în astfel de litigii:
- în situaţia în care plângerea prealabilă trebuie introdusă (respectiv în ipoteza în care autorizaţia de construire nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice), organismele sociale interesate trebuie să depună plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la data ultimei formalităţi de publicitate.
Totodată, termenul pentru introducerea cererii de anulare, suspendare, intervenţie accesorie şi intervenţie principală este de 60 zile şi curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă/ data împlinirii termenului legal în care autoritatea ar fi trebuit să formuleze un răspuns la plângerea prealabilă.
- în cazul în care plângerea prealabila nu este obligatorie (situaţia în care autorizaţia de construire a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice), termenul pentru introducerea de către organismele sociale interesate a cererilor menţionate mai sus este de 60 zile şi curge de la data ultimei formalităţi de publicitate.
În plus, în materia urbanismului, Legea introduce un termen special de prescripţie de 1 an de la aprobare pentru atacarea hotărârilor de aprobare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism de către organismele sociale interesate, prin derogare de la termenul general de 5 ani de la aprobare, prevăzut de art. 64 alin. (3) din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului.
În reglementarea acestor termene speciale, Legea face referire expresă la organismele sociale interesate. Prin urmare, orice alte persoane interesate vor fi ţinute de termenele generale în materia contenciosului administrativ, astfel cum sunt detaliate mai jos, respectiv de termenul general prevăzut de art. 64 din Legea 350/2001 privind atacarea hotărârilor de aprobare a documentaţiilor de urbanism
Litigii – Modificările în materia contenciosului administrativ
Legea modifică şi trei dintre cele mai folosite texte din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ („Legea contenciosului administrativ” ) Modificările vizează în esenţă termenele de formulare a acţiunilor în anularea şi suspendarea actelor administrative.
Termenul de introducere a acţiunii – art. 11
Prima modificare vizează termenul de formulare a acţiunii în anulare în contencios administrativ. Legea introduce o nouă literă d1) la articolul 11 alin. (1) prin care precizează că, în cazul actelor administrative pentru care plângerea prealabilă nu mai e obligatorie, termenul de prescripţie de 6 luni pentru introducerea acţiunii în anulare va curge de la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului.
Deşi noul alineat pare că se referă la toate actele exceptate de la formularea plângerii prealabile (adică toate categoriile de acte enumerate în art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ), din expunerea de motive a Legii rezultă că iniţiatorii acesteia erau preocupaţi specific numai de una dintre aceste categorii – şi anume, categoria actelor individuale care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Într-adevăr, aceasta era de fapt singura categorie de acte pentru care nu exista deja o reglementare în cuprinsul art. 11 cu privire la începutul curgerii termenului de 6 luni. Această intenţie nu a transpărut ca atare şi în Lege.
Dincolo însă de acest aspect, momentul ales de legiuitor – data luării la cunoştinţă a conţinutului actului – e susceptibil de a ridica câteva semne de întrebare în practică:
- noua prevedere nu distinge între situaţia beneficiarului actului individual şi cea a terţului – ca regulă, în filosofia Legii contenciosului administrativ, data luării la cunoştinţă a existenţei sau a conţinutului actului este stabilită pentru acţiunile introduse de terţi, iar cea a comunicării pentru acţiunile introduse de beneficiari;
- stabilirea datei cunoaşterii conţinutului actului şi pentru beneficiar poate genera complicaţii probatorii – în ceea ce îl priveşte pe beneficiar, ar trebui să opereze o prezumţie de cunoaştere a conţinutului actului de la momentul comunicării acestuia; în ce măsură însă beneficiarul ar putea să răstoarne această prezumţie prin probe contrare, va rămâne de văzut;
- de multe ori, data cunoaşterii conţinutului actului este anterioară momentului în care actul devine irevocabil ca urmare a intrării în circuitul civil şi a producerii de efecte juridice – aşadar, aplicarea acestei dispoziţii va conduce în unele situaţii la o suprapunere între termenul de formulare a plângerii prealabile şi termenul de formulare a acţiunii în anulare.
Suspendarea executării actului – art. 14
Legea cuprinde două modificări cu privire la acţiunea în suspendarea executării actului administrativ formulată pe cale separată:
- Legea introduce un termen de 30 de zile pentru formularea acţiunii în suspendare în temeiul art. 14 pentru actele care nu mai pot fi revocate
Posibil cea mai periculoasă dintre modificări şi cu cel mai mare impact practic, limitarea termenului de formulare a acţiunii în suspendarea actelor care nu mai pot fi revocate (pentru că au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice) ridică probleme din perspectiva dreptului de acces la justiţie. În practică, există situaţii în care una dintre condiţiile necesare pentru suspendare – paguba iminentă – apare după 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului. Or, în aceste situaţii, în urma modificărilor aduse Legii contenciosului administrativ, persoana vătămată nu va mai avea acces la acţiunea în suspendare prevăzută de art. 14.
- Legea clarifică momentul de la care curge termenul limită de 60 de zile pentru introducerea acţiunii în anulare – în urma modificării, persoana vătămată care a recurs la remediul prevăzut de art. 14 va trebui să introducă acţiunea în anularea actului administrativ în termen de 60 de zile de la introducerea cererii de suspendare
Deşi înainte de modificare Legea contenciosului administrativ nu prevedea expres momentul de la care începe curgerea termenului de 60 de zile, exista o interpretare statornicită (inclusiv prin decizii ale Curţii Constituţionale) în sensul că termenul curge de la data soluţionării cererii de suspendare. Urmare a modificării, acest moment va fi înlocuit cu cel al introduceriicererii de suspendare, scurtând semnificativ timpul aflat la dispoziţia persoanei vătămate pentru formularea acţiunii în anulare.
Solicitarea suspendării prin acţiunea principală – art. 15
Ultima modificare vizează tot acţiunea în suspendarea actului administrativ introdusă pe cale separată, însă în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ, adică după formularea acţiunii în anulare.
Înainte de modificare, Legea contenciosului prevedea că o astfel de cerere de suspendare poate fi introdusă oricând până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare. Legea vine să scurteze acest termen, precizând că cererea de suspendare poate fi formulată în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în anulare.
Concluzii
În materia autorizării lucrărilor de construire, Legea introduce noi formalităţi de publicitate în vederea aducerii la cunoştinţa publicului interesat a conţinutului autorizaţiei de construire. Aceste modificări sunt menite să securizeze circuitul civil şi să curme situaţiile în care autorizaţiile de construire sunt atacate în instanţă la perioade lungi faţă de emiterea acestora, iar în multe cazuri chiar într-un stadiu avansat ori chiar după finalizarea lucrărilor de construire. În plus, Legea introduce şi o serie de dispoziţii speciale privind cererea de anulare a autorizaţiei de construire sau a hotărârilor de aprobare documentaţiilor de urbanism introduse de organismele sociale interesate.
În materia contenciosului administrativ, modificările par mici dar privesc texte cât se poate de relevante şi uzitate în practică: termenul de introducere a acţiunii în anulare şi termenele relevante în materia acţiunii în suspendare. Ele se vor aplica acţiunilor introduse de orice persoană vătămată (nu doar de organismele social interesate) şi cu privire la orice tip de act administrativ (nu doar cu privire la actele emise în domeniul construcţiilor şi urbanismului).
