Opinii

Ioan Dumitraşcu şi Elisa Cristea, Filip&Company: Standardul Due Diligence în materia sancţiunilor internaţionale

Ioan Dumitraşcu şi Elisa Cristea, Filip&Company:...
09.03.2023, 10:33 295

Aveţi dubii cu privire la încălcarea unor reglementări în materia sancţiunilor internaţionale? Atunci trebuie să vă asiguraţi că realizaţi un Due Diligence adecvat cu privire la partenerii contractuali pe care îi aveţi.

Regulamentul UE 269/2014 privind măsurile restrictive în raport cu acţiunile care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei („Regulamentul 269/2014”) reglementează obligaţia operatorilor economici la nivelul Uniunii Europene de a îngheţa toate fondurile şi resursele economice care aparţin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de orice entitate desemnată sau de entităţi asociate celor desemnate, respectiv interdicţia de a pune la dispoziţie, direct sau indirect, a oricăror fonduri sau resurse economice către sau în beneficiul entităţilor desemnate sau entităţilor asociate celor desemnate. Prin entităţi desemnate înţelegem persoanele fizice, juridice sau organismele care sunt supuse unor sancţiuni internaţionale. Anexa nr. 1 la Regulamentul 269/2014 cuprinde lista cu persoanele desemnate în raport cu acţiunile care subminează şi ameninţă integritatea teritorială a Ucrainei.

Din analiza interpretărilor oferite de Comisia Europeană rezultă că operatorii economici trebuie să realizeze un Due Diligence adecvat activităţii acestora şi riscurilor la care sunt supuşi.

Standardul Due Diligence trebuie să urmărească următoarele criterii:

  1. screening-ul beneficiarilor de fonduri şi resurse economice pe listele de sancţiuni – poate fi util instrumentul sanctionsmap.eu, având în vedere că este un instrument dezvoltat de Comisia Europeană sau se poate proceda la analiza listei din Anexa nr. 1 la Regulamentul 269/2014. Persoanele desemnate se află în cadrul coloanei nume din Anexa nr. 1, dar sunt vizate şi entităţile asociate celor desemnate. Aceste entităţi asociate se pot regăsi în cadrul coloanelor informaţii de identificare sau motive din Anexa 1 mai sus numită;
  2. investigările media – Comisia Europeană foloseşte terminologia de adverse media investigations pentru analizele făcute pe internet şi pe website-urile de ştiri; astfel, pentru a îndeplini standardul de due diligence în materia sancţiunilor internaţionale, operatorii economici trebuie să caute informaţii despre potenţialul cocontractant şi pe internet, cât şi în presă. Recomandam că în cazul găsirii unor informaţiile generale de tipul societatea X este controlată de un oligarh rus, eventual şi numele acestuia, societatea să depună diligenţe suplimentare pentru a afla identitatea persoanei respective şi apoi a determina dacă acea persoana (aflată pe lista de sancţiuni) controlează sau nu entitatea cu care se doreşte desfăşurărea de afaceri;
  3. analiza criteriului de control privind participaţia persoanei desemnate în societate – în materia sancţiunilor internaţionale, o societate este considerată a fi controlată de altă societate/ persoană desemnată dacă este deţinută mai mult de 50% de aceasta din urmă. Comisia Europeana a clarificat că acest prag de 50% trebuie urmărit şi în mod cumulat; astfel, spre exemplu, o persoană desemnată are 30%, iar altă persoană are 21%, societatea trebuie să fie considerată ca fiind controlată de persoane desemnate întrucât participaţiile agregate duc la procentul de 51%.

Pe lângă criteriul prezentat anterior, o societate poate fi considerată ca fiind controlată de o altă societate/ persoană desemnată dacă sunt îndeplinite si alte criterii, de exemplu persoană sancţionată are dreptul de a revoca sau numi majoritatea membrilor organelor de conducere sau supraveghere dintr-o anumită societate sau are puterea de a exercita o influenţă dominantă în societate. Aceste criterii sunt utile în special în cadrul societăţilor de tip holding, pentru a vedea care sunt înţelegerile societare dintre entităţile desemnate şi partenerul cocontractant.

Astfel cum menţionează şi Comisia Europeană, nu există un model general valabil pentru  Due Diligence în materia sancţiunilor internaţionale – no one-size-fits all model of due diligence. Totuşi, operatorul economic trebuie să analizeze pe toate planurile identitatea cocontractanţilor şi să probeze că a desfăşurat verificările menţionate mai sus.

În privinţa sancţiunilor, de interes este Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale („OUG 202/2008”). În acord cu prevederile acestui act normativ, orice persoană care are date şi informaţii despre persoane sau entităţi desemnate, care deţine sau are sub control bunuri ori care are date şi informaţii despre acestea, despre tranzacţii legate de bunuri sau în care sunt implicate persoane ori entităţi desemnate are obligaţia de a înştiinţa autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă din momentul în care ia cunoştinţă despre existenţa situaţiei care impune înştiinţarea.

Nerespectarea obligaţiilor din OUG 202/2008 se sancţionează, de la caz la caz, cu amendă contravenţională între 10.000 LEI şi 30.000 LEI. De asemenea, pot fi aplicate sancţiuni complementare – suspendarea avizului, licenţei sau autorizaţiei de exercitare a unei activităţi ori, după caz, suspendarea activităţii persoanei juridice, pe o durată de la o lună la 6 luni sau retragerea licenţei sau avizului pentru anumite operaţiuni sau activităţi, pe o durată de la o lună la 6 luni ori definitiv.

În concluzie, realizarea unui Due Diligence adecvat în materia sancţiunilor internaţionale este obligatoriu şi cât se poate de important. Prejudiciile pentru operatorii economici care nu realizează această analiza de risc sau nu o realizează la un standard corespunzător sunt considerabile – începând cu amenzi, până la suspendarea activităţii, iar prejudiciile reputaţionale pot fi mult mai mari. De asemenea, este de reţinut şi abordarea Comisiei Europene cu privire la sancţiunile internaţionale – în prezent, este în curs de elaborare şi adoptare o Directivă care să conţină măsuri minime privind definirea infracţiunilor şi pedepselor pentru încălcarea măsurilor restrictive Astfel, încălcarea obligaţiilor menţionate s-ar încadra, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, în categoria infracţiunilor.



 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO