A devenit oficial, România nu îşi mai pune problema aderării la euro în 2015, iar orizontul nou despre care se vorbeşte ar fi în cel mai bun caz 2019.
Sigur, deşi este prezentată ca o decizie locală, se pune întrebarea cât ar mai fi dorit ţările din zona euro să integreze monetar o economie periferică, după ce UE a început să crape de la margini: Grecia, Irlanda, Portugalia.
Au existat voci care au spus mai demult că este o iluzie aderarea în 2015, dar acum nu mai contează. Contează ce consecinţe va avea asupra economiei acest anunţ şi ce decizii sunt necesare în noua perspectivă. Cea mai simplă întrebare este, dacă tot a fost anunţat faptul că ţinta euro este amânată după 2015, cine îşi asumă de-euroizarea economiei?
Ziarul Financiar a scris deseori despre practica vânzătorilor de maşini, a furnizorilor de servicii de telefonie mobilă sau a companiilor aeriene de a prezenta preţurile în monedă străină.
Doar în România, spre deosebire de alte ţări din regiune, se vând produse şi servicii în euro, cu facturarea la cursul zilei. Această practică dovedeşte nu numai neîncredere în moneda locală, dar şi creează practic neîncredere în economia locală.
Legarea unei economii fără finanţare asigurată din străinătate de o monedă străină aduce mai multe daune decât beneficii. Orice fluctuaţie a cursului are consecinţe imediate asupra consumului intern, chiar dacă marfa provine în primul rând din producţie locală.
Dar cea mai defavorabilă expunere este cea legată de creditele în euro. Din păcate, în ani de criză dependenţa de creditele în euro a crescut în loc să scadă.
Din valoarea totală a soldului de 232 de miliarde lei credite în lei şi valută (în echivalent) acordate de bănci la sfârşitul lunii septembrie 2012, creditele în lei reprezentau numai 36%, faţă de o pondere de 42% în decembrie 2008. Mai prost este că tocmai populaţia, care nu are venituri în valută şi nici posibilitatea de a impune preţuri la "produsul" său, forţa de muncă, în valută, este în septembrie 2012 mai expusă la creditele în valută decât în decembrie 2008.
Astfel, din total credite acordate populaţiei în valoare de 107 mld. lei, 72 mld. lei, deci aproape trei sferturi, sunt în prezent în valută, în timp ce în decembrie 2008 ponderea era de 60%. Practic, soldul creditelor în lei pentru populaţie a scăzut de la 42 mld. lei în decembrie 2008 la 35 mld. lei în prezent, iar soldul creditelor în valută a crescut de la 58 mld. lei la 72 mld. lei. Culmea, în loc să scadă expunerea populaţiei pe creditele în euro, în loc să se mute oamenii de pe credite cu risc valutar pe care nu îl pot controla, ei s-au mutat pe credite în euro.
Pentru că este şi un efect de creştere a euro (care era la 3,9 lei în decembrie 2008 şi 4,4 lei astăzi), de 10%, deci soldul de 58 mld. lei de atunci înseamnă circa 63 mld. lei azi, dar diferenţa de la 63 mld. lei până la 72 mld. lei, adică 9 mld. lei (2 mld. euro) înseamnă risc nou.
De ce era nevoie de acest risc nou de 2 mld. euro asumat de debitorii persoane fizice? De ce nu puteau fi obţinute credite în lei care să ofere accesul la case sau la consum? Unde este strategia de a reduce expunerea oamenilor pe credite în valută?
Nu există deocamdată răspuns la aceste întrebări. Ce se poate spune este însă că în alte ţări, care au avut această problemă la expunerea prea mare la creditele în valută, statul a încercat prin toate mijloacele să o reducă. În Ungaria, spre exemplu, băncile au fost forţate să accepte plata în avans a creditelor în franci elveţieni - care ard cel mai tare din cauza aprecierii puternice a monedei elveţiene - la un curs mai mic decât cel de pe piaţă. În Polonia nu a fost cazul, pentru că populaţia a fost mult mai puţin expusă la creditele în euro sau franci. La noi, nici măcar nu a fost stăvilită creşterea creditelor în euro, dar să se pună problema în vreun fel a transformării creditelor din euro în lei.
De-euroizarea nu înseamnă de-occidentalizare, ci pragmatism. România nu se poate împrumuta la infinit pentru a susţine riscuri pe care se vede că nu şi le poate permite, aşa cum s-a întâmplat la începutul lui 2009.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
