Orice protocol pe care l-ar mai incheia acum coalitia, indiferent de compromisul pe care ar ajunge, daca ar mai ajunge, sa-l stabileasca, se poate spune ca si-a pierdut orice credibilitate. Criza pe care o traversam in aceste zile, desi este o reeditare a celor pe care le-am trait de patru ani incoace, cu aceiasi actori, doar cu rolurile inversate, spulbera orice patima si nu lasa loc de prea multa consideratie. Partidul Democrat se vadeste inca o data ca este dispus sa puna interesele si principiile de grup inaintea tuturor prioritatilor pe care s-a angajat ca le respecta. Daca, intra-devar, ar fi sa iasa din coalitie, in acest moment, cand incep efectiv negocierile de aderare la Uniunea Europeana, inseamna ca nu crede el insusi in sloganurile pe care le-a lansat cu nici o luna in urma la Conventia Nationala, adica un program pe patru ani in care integrarea in UE este cuvantul de ordine. In acelasi timp, nici partidele care au adus PD in situatia de a ameninta cu iesirea de la guvernare nu dovedesc prea mult atasament fata de legile pe care le-au insirat in lista prioritatilor legislative. Cum sa treca doua dintre cele trei legi ale proprietatii in trei luni, fara PD, daca nu au fost adoptate in patru ani? Cum sa respecte PD un protocol care include legi ale proprietatii, mai ales pe cea a IAS-urilor, cand le-a pus piedici cat un munte in patru ani de guvernare? Ce este cu-adevarat nou este faptul ca, daca PD iese de la guvernare, pare sa nu fie considerat un dezastru pentru partenerii din coalitie. ai mai mult, s-a ajuns la situatia in care PD este invitat, practic, sa paraseasca alianta guvernamentala. Partidul condus de Petre Roman a ajuns sa fie santajat dupa ce timp de aproape patru ani a practicat santajul ca instrument al comunicarii cu partenerii de coalitie. Dupa cum a declarat si liderul liberalilor Valeriu Stoica, PD nu mai are arma cu care a castigat pana acum toate "luptele" din coalitie. Adica, in conditiile in care alegerile anticipate nu mai sunt posibile, de ce sa se teama cineva de "sperietoarea" pe care au invatat sa o arate la masa tratativelor? De trei saptamani, a fost transparent faptul ca nu portofoliul Apararii, ci pozitia PD in Guvern se afla in vizor. Desi nu au existat declaratii de sprijin politic efectiv in favoarea lui Victor Babiuc, a fost clar ca PNL (in primul rand) si PN?CD asteapta sa puna in discutie partidul lui Petre Roman. Algoritmul, continuitatea la MapN, in aceste conditii, nu sunt decat "costumele" care au imbracat spectacolul "stagiunii". Algoritmul este unul dintre principiile cele mai vulnerabile, dar si cele mai des folosite, in timpul coabitarii acestei aliante. De vreme ce s-a abdicat de la el atunci cand a fost vorba de nominalizarea unui tehnocrat in fruntea Guvernului si in detrimentul PN?CD, poate ca partenerii de coalitie ai PD s-au gandit ca si formatiunea lui Petre Roman poate renunta la un post care i se cuvine. Astfel, indiferent daca au existat declaratii dintre cele mai oficiale ca postul i se cuvine PD, este evident ca PNL si PN?CD nu au luat in serios oferta de inlocuire a lui Victor Babiuc, iar ministrul demisionar, chiar daca nu a avut parte decat de aprecieri, nu si de sprijin politic explicit, transant, a fost instrumentul de santaj al coalitiei. Dar in acest conflict a mai existat o fateta care indica inca un argument in favoarea faptului ca pentru PD sunt mai importante imaginea proprie si interesele electorale decat prioritatile. Anume faptul ca Ministerul de Externe, condus de Petre Roman, poate fi folosit ca instrument in lupta orgoliilor de partid, chiar cu riscul de a transmite un mesaj extern de instabilitate mai inoportun ca oricand. O alta chestiune pusa in discutie si care nu poate fi verosimila este lista legilor care au reprezentat conditionarea PD de a semna protocolul prin care se consimtea inlocuirea lui Victor Babiuc. Intre ele, proprietatea. Apetenta PD pentru restituirea proprietatii, cum nu s-a manifestat pana acum, este greu de crezut ca ar putea fi dobandita pe ultima suta de metri a guvernarii. Sunt cunoscute scandalurile care au tinut pe muchie de cutit coalitia in toti acesti ani, tocmai pentru ca PD nu s-a lasat prea usor convins sa voteze retrocedarea a 50 de ha de padure, ca a impus cele 10 ha de padure, si nu limita mai mare pe care o voiau toti ceilalti parteneri, este proaspata conditionarea ocrotirii chiriasilor de despagubirea si repunerea in posesie a fostilor proprietari de imobile confiscate de comunisti. Cat despre Legea IAS, PD nu a votat-o nici in Camera Deputatilor (ea a trecut cu voia PDSR), ce-i face pe cei din coalitie sa creada ca ar vota-o in Senat? De ce mai este nevoie de un angajament pentru votarea bugetului, a pachetului care accelereaza reforma Justitiei, de modificarea legilor electorale? Nu sunt ele in programul de guvernare, nu reprezinta pasi firesti si pentru integrare? Se forma cumva un alt guvern? Au disparut din memorie angajamentele acestei coalitii? In acest caz, orice partid guvernamental care se vedea pus in fata unei asemenea liste poate ca ar fi spus "nimic mai simplu, exista in protocolul de guvernare, trebuie sa treaca de Parlament". Dar probabil ca parfumul campaniei electorale a patruns mult prea adanc in narile politicienilor care sunt acum la putere pentru a mai conta si altceva. De pilda, cat interes mai pot starni pentru electorat astfel de scandaluri!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
