Dupa cum spuneam si in analiza de saptamana trecuta, rapirea jurnalistilor s-a transformat intr-un circ mediatic in care tot mai multi "specialisti" rasariti peste noapte lanseaza pe piata teoriile cele mai complexe si mai sofisticate care apoi sunt preluate integral, cu o usurinta incredibila, de catre mass-media. In tot acest timp, despre soarta jurnalistilor nu stim nimic sigur, ultimul semnal de la ei venind in urma cu mai mult de o saptamana.
Daca recapitulam sistematic faptele si supozitiile lansate in legatura cu acest subiect vom avea multe, multe surprize.
Faptele sunt urmatoarele: trei jurnalisti au fost rapiti, au transmis acest lucru colegilor de la Prima TV, un afacerist arab din Romania a declarat ca a primit un telefon de rascumparare, am vazut apoi niste imagini filmate cu ei, o poza, iar afaceristul arab a fost arestat. Asta e cam tot ce avem din punct de vedere faptic.
Restul, scenariul pus la cale de Omar Hayssam cu scopurile sale multiple (rezolvarea problemelor sale cu legea, lovirea lui Basescu de dragul PSD-ului etc.), eliberarea jurnalistilor, complicitatea lor, anchetarea unor lideri PSD nu sunt decat zvonuri lansate pe diverse canale media si care au avut aproape de fiecare data un traseu fix: o televiziune obscura, un site de internet angajat politic, cateva ziare afiliate si ele politic au creat un curent de opinie suficient de puternic pentru a nu mai putea fi ignorat de restul mass-media.
In aceste conditii, cea mai mare parte a presei romanesti a dezbatut cu frenezie zvonurile, uitand ca registrul faptic - cel care fundamenteaza informatia - e mult prea sarac. Din acest motiv a fost posibil ca interpretarile sa mearga in cele mai nastrusnice directii. Si tot din acest motiv a fost posibila politizarea excesiva a cazului. Practic, in loc vedem o mobilizare a presei romanesti, a societatii civile prin apeluri si presiuni la adresa autoritatilor de la noi si din alta parte pentru a-i ajuta pe cei trei, asa cum s-a intamplat in alte tari in cazuri similare, am asistat la o avalansa de suspiciuni care presupuneau complicitatea jurnalistilor la rapire. Iar suspiciunile nu au facut altceva decat sa alimenteze dezvoltarea unui razboi politic dur in care au alternat atacurile la adresa puterii cu atacurile la adresa opozitiei reprezentate de PSD. Lucru interesant, razboiul politic a fost dus de mass-media pentru ca declaratiile publice conflictuale ale politicienilor au lipsit cu desavarsire.
Nu stiu cum sa numesc modul in care se vorbeste astazi despre cazul jurnalistilor.
I-as spune ipocrizie, i-as spune manie conspirativa, i-as spune naivitate. Cert e ca noi romanii, indiferent cu ce ne-am ocupa, avem o calitate (defect major dupa unii): ne pricepem cu totii la politica. Prin urmare, e mai simplu sa transformam orice subiect de larg interes intr-o ocazie de a face politica decat sa discutam despre el ca despre o drama umana. Sau decat sa incercam sa ne descoperim un dram de civism pentru a ne mobiliza si a ajuta niste compatrioti.
Ma vad nevoit sa ma repet. Nu stim foarte multe lucruri despre cei trei amarati aflati in Irak. Nu stim daca se afla in mainile unor teroristi nemilosi, si viata lor e in pericol, daca sunt bine merci intr-o camera de hotel si urmaresc amuzati spectacolul de la noi sau daca sunt anchetati de americani. Dar se pare ca societatea romaneasca stie deja adevarul, iar cu ajutorul comentariilor de presa sau al afirmatiilor diversilor specialisti a dat deja verdictul: asistam la un scenariu in care jurnalistii sunt vinovati de complicitate! Dupa doua saptamani de bombardament de zvonuri, opt din zece romani pe care
i-ai intalni pe strada si carora le-ai cere opinia despre caz (fara o camera de luat vederi) ti-ar jura ca stiu despre ce este vorba; ca e o inscenare, ca Marie Jeanne sau Ovidiu Ohanesian sunt probabil implicati si ar aduce in sprijinul acestor afirmatii cele mai neasteptate explicatii si legaturi.
Pe tot acest fond de neincredere, de suspiciuni si zvonistica, se traficheaza, in stil mare, atacuri politice, se platesc polite si se imagineaza scenarii pentru specularea politica a subiectului. Pana la urma, lucrul cel mai trist este ca prin atitudinea pe care o avem sau nu o avem am contribuit cu totii la aceasta situatie.
In final as vrea sa pun cateva intrebari. Nu cuiva anume, ci noua tuturor. Daca jurnalistii nu au fost eliberati, asa cum sustine cu o siguranta dezarmanta aproape toata lumea? Daca ei sunt in continuare rapiti si daca au cazut in mana unor radicali cu toate consecintele terifiante ale acestei perspective? Oare ce vor spune in acel moment toti cei care sustin acum, fara nici cea mai mica urma de indoiala, ca este vorba de o inscenare? Pana la urma, sa nu uitam ca autoritatile nu au confirmat ca cei trei ar fi eliberati. Si daca ar fi, mi se pare cam mult o saptamana pentru interogarea lor de catre americani.
Indiferent de cum se va inchide acest subiect, presa romaneasca si societatea civila, in majoritatea lor, au picat acest examen. Au excelat in a politiza la maxim cazul si au uitat ca la mijloc ar putea fi viata a trei oameni.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
remus.stefureac@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
