...este pavat cu bune intentii. Cu greu s-ar putea gasi o ilustrare mai buna a acestui proverb decat initiativa parlamentara de reducere drastica a TVA la o serie de produse de prima necesitate. Am incredintarea ca politicienii care au avut aceasta initiativa sunt manati de cele mai bune intentii; sunt si ei exasperati de reinflamarea inflatiei, ale carei costuri sunt suportate de cei mai defavorizati concetateni si isi doresc, ca noi toti, o solutie, daca se poate facila, la aceasta problema. Iar daca se intampla ca initiativa lor sa le aduca si ceva voturi in plus, ca doar suntem in prag de alegeri, nu putem sa ii blamam pentru atata lucru, nu?
Din pacate, in lumea reala, problemele dificile nu au vreodata solutii miraculoase. Iar in cazul de fata, aplicarea efectiva a masurii legislative deja aprobate de Senat ar avea efecte devastatoare asupra echilibrelor economice, fara a ajuta nici macar cu o iota pe cei in favoarea carora masura a fost gandita.
Cei care au sprijinit initiativa au pornit de la premisa ca reducerea taxei va antrena scaderea pretului la produsele in cauza. Nimic mai fals. Intr-o economie de piata, cum este si economia romaneasca, preturile nu se formeaza adaugand beneficiul planificat la costul planificat, ci din raportul intre cerere si oferta. Preturile au crescut pur si simplu pentru ca veniturile au crescut semnificativ mai mult decat productia in 2007. Surplusul de venituri a fost acoperit prin cresterea importurilor si a preturilor interne. Fenomenul este mai usor sesizabil la produsele de prima necesitate, pentru ca aici existenta catorva sute sau chiar mii de producatori independenti si a milioane de consumatori face ca piata sa restabileasca echilibrele fara gres.
In apararea initiativei, un politician sustinea ca dupa reducerea TVA va fi asmutit Consiliul Concurentei impotriva celor care nu reduc preturile. Ma intreb cam ce ar putea sa faca aceasta institutie. Avem cumva limitari ale ratei profitului sau ale adaosului comercial si eu nu stiu? Daca intr-adevar doresc sa scada pretul la ulei cand se reduce TVA, politicienii in cauza ar trebui sa reintroduca mercuriale si sa reinfiinteze Comitetul de Stat al Planificarii. Ehei... ce vremuri!
Cum am o banuiala ca nu vom avea nici mercuriale, nici CSP, reducerea TVA nu va misca preturile niciun milimetru de la locul unde le asaza raportul intre cerere si oferta. Parca il aud pe unul din producatorii de paine, sa spunem, explicand pe indelete: "Datorita cresterii pretului la faina, la gaze, la motorina, a salariului minim si temperaturii mai scazute din iarna aceasta, painea ar fi trebuit sa se scumpeasca cu (inca) 40%; reducerea cu 14% a TVA si eforturile proprii ale producatorilor pentru a-i ajuta pe cetateni fac ca scumpirea sa nu fie decat de 20%. Desigur, doar daca putem importa grau fara taxe vamale din martie. Altfel..."
Cu alte cuvinte, reducerea TVA nu va ieftini produsele in cauza, ci ii va face mai fericiti pe producatori si pe comercianti. (Oare chiar am uitat ce s-a intamplat la reducerea TVA la medicamente?)
Daca ar fi vorba doar despre un transfer din buzunarul public in cel privat, inca nu ar fi nici vreo mare noutate. Problema este ca avem de a face cu sume imense, de ordinul sutelor de milioane de lei, care se transforma in deficit suplimentar (nu imi imaginez ca exista cineva care chiar crede ca din supraimpozitarea barcilor cu motor si a elicopterelor personale se va acoperi gaura imensa lasata in buget de aceasta masura). Deficitul se adauga unui buget oricum tensionat, aflat la limita depasirii pragului de 3% din PIB, stabilit la nivel comunitar. Si aici nu este vorba doar de declansarea procedurilor pentru incalcarea regulilor UE, ci si de efectele macroeconomice ale exploziei deficitului public: incapacitatea de a-l finanta, presiunea suplimentara asupra cererii agregate interne - adica inflatie mai mare. Altfel spus, oricat ar parea de ciudat, preturile vor creste inca si mai mult dupa reducerea TVA. Iar asta pentru ca economia are reguli care nu tin seama de dorintele pioase ale politicianului roman, cu mintea infierbantata de apropierea alegerilor...
Acestea ar fi argumentele esentiale. Vin apoi micile detalii, in care se ascund alti diavoli. Am sa enumar oarecum la intamplare cateva asemenea detalii. Inteleg ca TVA la paine va fi 5%. Dar la faina? Dar la chiflele sau covrigii facuti in aceeasi unitate? Carnea va avea si ea 5%. Chiar daca este cumparata de restaurante de lux? Dar vanatul? Dar mezelurile? Se include si pestele la noua rata? Inclusiv fileul de somon? Dar somonul afumat? Dar icrele de Manciuria? Laptele va avea o cota de 5%. Dar laptele batut? Iaurtul? Dar cel cu fructe? Iar lista de intrebari ar putea continua oricat. Cand apar reguli speciale, apar inevitabil neclaritati, birocratie si desigur fraude...
Asa cum sunt sigur ca ar aparea alte si alte initiative pentru a "rezolva" varii probleme economice spinoase pe seama taxelor. Odata deschisa cutia Pandorei, se va gasi cineva prin Parlament care sa propuna sa reduca TVA, bunaoara, pentru fructe, miere, rechizite, poate si pentru mobilier scolar, detergenti si cate si mai cate. Pentru acoperirea gaurii la venituri, s-ar putea introduce un impozit special pe bijuteriile cu diamante de peste doua carate, pe baloanele cu aer cald si pe hainele din blana de urs polar.
Cred ca argumentele prezentate sunt suficiente. Politicienii romani trebuie sa dea dovada de un dram de responsabilitate si sa abandoneze un proiect ale carui urmari ar fi deosebit de grave. Tara trebuie sa fie guvernabila si dupa alegeri.
Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara in cadrul BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
