Un economist din secolul al XVII -lea, Jean Baptist Colbert, reprezentant al mercantilismului in economie si consilier al regelui Ludovic al XIV-lea spunea ca a taxa este similar cu “a prinde gâsca si a încerca sa obţii cea mai mare cantitate de pene cu cel mai mic zgomot”. Cine a stiut sa respecte acest principiu de-a lungul istoriei a reuşit sa aibă resurse corespunzătoare la buget si sa asigure in acelaşi timp confortul financiar minim pentru contribuabili. Astăzi , in Europa, exista tari in care fiscalitatea este foarte ridicată, dar suportabila totuşi, precum si tari in care rata fiscalităţii este mai mică (28-30%) dar greu suportabila. In România, in prezent, o rata medie a fiscalităţii de aproximativ 30%, mai mică decât in tari precum Suedia, Austria, Luxemburg, este adesea percepută ca fiind una ridicată si mai ales greu de suportat. “Strigatul gâstii” reflecta un anumit disconfort fiscal. După cum se ştie aceasta diferenţa de perceptie se explica prin nivelul veniturilor rămase la contribuabili după ce-si acoperă cheltuielile de trai sau de funcţionare.
Este iniţiativa de a introduce impozitul pe cifra de afaceri in locul impozitului pe profit una care sa domolească strigatul cu pricina?
In mod logic ea ar putea fi. In general impozitele si taxele reprezintă pârghii in mâna statului pentru stimularea creşterii economice si a bunăstării contribuabililor. Aici intervine însă orientarea politica. Ea se desfăşoară pe o paleta larga de la orientarea de a aşeza impozite mari si utilizarea lor pentru satisfacerea intereselor unui grup restrâns sau pentru a stimula nemunca pana la aceea de a percepe impozite mici si renunţarea la multe dintre atribuţiile cu caracter social ale statului. Nu vom aborda acest subiect acum. Sa vedem ce se poate realiza prin introducerea impozitului pe cifra de afaceri in locul celui asupra profitului. (Nota: in esenţa, cifra de afaceri este egala cu totalul încasărilor iar profitul reprezintă diferenţa dintre totalul încasărilor si cheltuielile care au legătura cu obiectul de activitate din care se realizează încasările si care din punct de vedere fiscal sunt eligibile).
Iniţiativa de a extinde sfera de aplicare a impozitului pe cifra de afaceri sau “pe venit” este cuprinsă in Programul actualului Guvern. In acest document nu apar alte precizări in afara faptului ca impozitul pe venit ar putea inlocui actualul impozit pe profit si ca s-ar avea in vedere cote ale acestuia de 1, 2 si 3 la suta. In principiu acesta este un lucru bun deşi mulţi s-au grăbit sa -l critice si sa pună in evidentă efectele eventualei aplicări greşite a lui. Poate - i explicabil in lipsa unor informaţii suficiente.
In ce ma priveşte, eu cred ca introducerea acestuia in Programul de guvernare s-a făcut pe baza unor analize profesionale si s-au luat in considerare efectele pozitive ale aplicării lui. In fapt chiar dacă, aşa cum spun unii, nu s-a vorbit despre impozitul pe venit înainte de alegeri, nu acest lucru este important. Ce contează foarte mult este ca statul sa găsească cele mai potrivite pârghii pentru a realiza obiectivul de creştere economică in ritm de 5-6 % anual pana in 2020 si pe aceasta baza creşterea veniturilor si bunăstării populaţiei.
In principiu impozitul pe venit /cifra de afaceri poate avea următoarele obiective care, dacă impozitul e aplicat corect, pot fi de natura sa :
- stimuleze dezvoltarea economică in mod special a anumitor ramuri/ sectoare de activitate. Acesta este principalul obiectiv si, de fapt direcţia obligatorie înspre care trebuie îndreptată aplicarea lui. Se spune, pe buna dreptate, ca o parte dintre contribuabili vor plăti mai mult la stat după introducerea acestui impozit in locul impozitului pe profit. In principiu o plata mai mare către stat nu e de natura sa stimuleze desfăşurarea activităţilor economice in cauza. In opinia mea, acest lucru trebuie sa fie evitat si cred ca va fi. Soluţia consta in efectuarea unor analize profunde a modului in care statul doreşte si poate sa stimuleze dezvoltarea unor activităţi, ramuri sau sectoare de activitate. Suma de plata către stat in cazul aplicării cotei de 16% asupra profitului nu ar trebui sa fie depaşită de aceea rezultata din aplicarea cotelor de 1, 2,sau 3% asupra cifrei de afaceri. Desigur nici o diferenţa prea mare in acest sens nu ar fi favorabilă bugetului. Un exemplu ar putea fi edificator: in domeniul serviciilor exista firme care astăzi realizează rentabilităţi de 15-40% sau chiar mai mult. O firma cu 1 milion de lei cifra de afaceri la o rentabilitate de 15% plăteşte impozit pe profit de 24 de mii de lei. Trecerea la impozitul pe cifra de afaceri ar presupune plata unui impozit de 10 mii, in cazul cotei de 1%, de 20 de mii in cazul cotei de 2% sau de 30 de mii dacă se aplica o cota de 3%. Ce ar trebui sa facă statul in acest caz? Sa aplice pentru contribuabilii din acest domeniu, dat fiind ca-si doreşte sa stimuleze dezvoltarea serviciilor de acest fel, o cota de cel mult 2%. Trebuie luat in considerare ca statul nu va pierde nici măcar pe termen scurt (serviciile sunt foarte flexibile), pentru motivul ca întreprinzătorii in cauza vor utiliza, in marea lor majoritate, suma plătită in minus la stat pentru dezvoltarea activităţii. Analiza ar trebui minuţios realizată pe fiecare activitate luând in considerare rentabilitatea medie a entităţilor, obţinerea unei diferenţe minime in minus pentru a fi plătită la stat, precum si o strategie bine definita de stimulare economică si pe aceasta baza desigur certitudinea faptului ca resursele dislocate la un moment dat se vor reîntoarce in scurt timp la buget. Exista domenii de activitate in care investiţia are un factor de multiplicare ridicat si de aceea aplicarea impozitului pe cifra de afaceri ar trebui sa înceapă cu acestea. Impozitul pe cifra de afaceri nu ar trebui sa se aplice in acele domenii sau categorii de activităţi care, pe de-o parte vor trebui sa plătească substanţial mai mult si acelora la care diferenţa in minus ar fi prea mare. Trebuie evitata neaparat situaţia de descurajare a dezvoltării activităţilor, precum si aceea de dezechilibru, fie si temporar, in încasarea veniturilor bugetare.
- Al doilea obiectiv al introducerii impozitului pe cifra de afaceri este reducerea evaziunii fiscale. Se vorbeşte, si acest lucru este o realitate, despre faptul ca sunt contribuabili care, spre deosebire de unii asemănători lor din acelaşi domeniu, raporteaza profit semnificativ mai mic sau chiar pierderi. Pentru a evita plata impozitului pe profit reduc artificial veniturile sau încarcă, in multe situaţii nelegal, costurile cu elemente de cheltuiala care nu au legătura cu obiectul de activitate. Din acest punct de vedere exista exemple relevante in domeniul serviciilor financiare, in domeniul agriculturii, al comerţului si in alte domenii. Statul nu reuşeşte sa fie suficient de performant in colectarea impozitului pe profit utilizând pârghia controlului financiar. Este nevoie aici, in mod obiectiv, de o alta gândire in ce priveşte asezarea si colectarea impozitului si respectiv reducerea evaziunii fiscale. Impozitul pe cifra de afaceri ar rezolva intr-o anumită măsura problema, cu condiţia sa nu meargă dincolo de limita suportabilităţii descurajând desfăşurarea activităţilor in cauza. Statul nu-si doreşte închiderea de firme sau exodul de capital străin si de aceea o cota rezonabila de impozit pe venit, de exemplu 1% sau chiar 0,5%, cel puţin intr-o prima etapa, in funcţie si de alte criterii, ar putea fi o soluţie. Sunt convins ca acei contribuabili care au evitat, in acest fel, plata impozitului pe profit vor fi, in majoritatea lor, buni platnici in cazul unui impozit pe venit rezonabil. In multe situaţii nivelul fiscalităţii ii determina sa facă evaziune fiscală.
- A treia varianta, care ar putea constitui un obiectiv al impozitului pe cifra de afaceri, este intenţia de a creste veniturile la buget pe baza unor cote de impozit care sa ducă la sume mai mari de plata in ce-i priveşte pe contribuabili. In opinia noastră acest obiectiv este irealizabil sau cel mult pot fi obţinute doar rezultate parţiale. Impozitul prin natura lui are caracteristica unei pârghii de natura obiectiva si din aceasta perspectiva el poate stimula sau descuraja desfăşurarea activităţilor economice si chiar plata însăşi a lui.
Credem ca dacă impozitul pe cifra de afaceri este gândit in sensul celor de mai sus el poate stimula creşterea economică alături de celelalte măsuri de relaxare fiscală, cum sunt reducerea TVA, eliminarea impozitului pe dividende, reducerea la 35% fata de 39% a fiscalităţii pe munca si altele. De altfel impozitul pe cifra de afaceri nu este o noutate in România si el se aplica sub diferite forme si in alte state. Exista suficiente exemple pozitive care pot fi preluate pentru a nu face greşeli.
Ioan Gh. Tara este professor universitar la Universitatea din Oradea, Facultatea de Ştiinţe Economice si a lucrat pina in 1993 ca inspector financiar în Direcţia de Taxe Bihor
