Opinii

Efectele previzibile ale unui an fiscal imprevizibil

14.11.2005, 18:05 21

Tema economica majora (se pare singura!) a campaniei electorale a Aliantei PNL-PD din toamna anului trecut a fost cea a introducerii cotei unice de impozitare. O masura foarte radicala, a carei introducere, la mai putin de doi ani de data preconizata a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, presupunea riscuri majore pentru echilibrele macroeconomice. In special diminuarea drastica a veniturilor bugetare urma sa afecteze, pe cale de consecinta, numeroase sectoare si domenii de activitate. In urma presiunilor exprese ale presedintelui Basescu, Guvernul condus de Calin Popescu-Tariceanu a marsat pe acest proiect, unul dintre primele asumate de noua putere, la sfarsitul anului 2004.

Iata ca a trecut un an si am ajuns la momentul dezbaterii noului buget. Un "buget al adevarului" pentru actuala Guvernare. In 2005, resursele si cheltuielile s-au derulat pe scheletul bugetului realizat si promovat de PSD.

Iata insa ca nici nu s-a ajuns la dezbaterile in plen si primul buget al coalitiei PNL-PD-PC-UDMR ameninta sa bage in greva jumatate din tara.

Ce s-a intamplat? Prin prisma impactului asupra bugetului de stat, cota unica a fost un esec. Conform FMI, in acest an, 1,5% din PIB nu a mai ajuns la buget din cauza introducerii cotei unice. Adica aproximativ un miliard de euro! un miliard de euro care acum s-ar fi putut traduce in investitii care sa genereze noi locuri de munca, in majorari de salarii, in demararea de programe sociale, in reforma Sanatatii.

Gaura bugetara a fost sesizata de guvernanti inca de acum cateva luni. Si atunci s-au decis majorari de taxe si accize, introducerea unor noi impozite. Afirmam la momentul respectiv ca, practic, ce s-a dat unora prin cota unica de impozitare se ia acum de la toti. Am avut o reforma care nu a dus la o reducere a fiscalitatii, ci la o crestere mascata a ei. Efectele negative ale balbaielilor fiscale s-au vazut imediat pe piata de capital, ca si in accentuarea unor dezechilibre macroeconomice. Ele insa vor fi resimtite masiv de populatie in special in perioada iernii. O perioada in care majorarile preturilor la utilitati, anterioare calendarului stabilit cu UE si al caror unic scop a fost cresterea incasarilor bugetare, vor genera saracirea unor segmente si asa defavorizate. Iar nemultumirea sociala se observa deja in greve sau amenintari cu greva.

Scapat de constrangerile acordului cu FMI, probabil ca Guvernul ar acorda bucuros majorari salariale. Doar ca nu este posibil sa se majoreze salariile doar in invatamant. Imediat am asista la o avalansa de greve si proteste insotite de solicitari similare din partea altor sectoare. Iar o crestere a inflatiei la doar un an de la preluarea puterii ar fi, in ochii opiniei publice, o dovada clara de incompetenta a Guvernului.

In concluzie, desi a marit bugetul pentru Secretariatul General al Guvernului si pentru Cancelaria primului-ministru, actualul Executiv nu are de unde sa acopere solicitarile sindicale. Iar acesta este rezultatul direct al politicilor fiscale paguboase promovate in acest an.

Chestiunea se complica si prin absenta unui dialog real si constant cu partenerii sociali. Pe parcursul anului, orbiti probabil de sustinerea evidentiata de sondaje, guvernantii au uitat de existenta Consiliului Economic si Social sau de comisiile de dialog din cadrul ministerelor. Fosta putere ii obisnuise pe sindicalisti, daca nu cu satisfacerea integrala a revendicarilor, macar cu atentia acordata dialogului. Proiectul de buget pe 2006 a fost aruncat in dezbatere foarte in pripa, inaintea dezbaterilor din Parlament, fara o consultare prealabila cu sindicatele.

Un indicator deosebit de sensibil - salariul minim pe economie - a crescut, intre 2000 si 2004, de la un milion la peste trei milioane de lei. Anuntul actualului Executiv ca va ingheta acest indicator in 2006 a pus sindicatele pe jar.

Numai ca vina nu este exclusiv a Guvernului. O mare responsabilitate ii revine presedintelui. Traian Basescu a fost cel care a impus si Guvernul, dar si solutia cotei unice ca principala forma de exprimare a reformei fiscale.

Acum, Traian Basescu continua sa gaseasca solutii. A renuntat la procentul de 6% din PIB promis dascalilor in campanie. Acum generozitatea prezidentiala se opreste la 5%.Se cere populatiei o curba de sacrificiu. Sacrificiu care muta discret discutia de la responsabilitatea actualei puteri, dar este justificat la nivel de imagine de interesul national, de echilibrele macroeconomice si chiar de integrarea in Uniunea Europeana. Jocul lui Traian Basescu, chiar daca eficient din punct de vedere al analizei imagologice, este unul imoral - atat fata de electorat, cat si fata de fostii parteneri liberali din ADA.

In acest moment, agenda puterii politice nu mai are nici o legatura cu agenda populatiei. Presedintele sustine ca reforma Justitiei a inceput cu Macovei, iar cea a Invatamantului, cu Miclea. Reforma Sanatatii nici n-a inceput! O sa inceapa cu Nicolaescu. De la acest tip de mesaje pana la ideea ca intram din nou in tranzitie nu mai e decat un pas. Iar oamenii, chiar daca doresc o reforma de sistem, asa cum a fost ea sustinuta in campania electorala, privesc cu ingrijorare cum iarna bate la usa. Greva din invatamant continua, greva de la metrou e anuntata, la fel si cea a cadrelor TESA din Sanatate. Minerii vor sa vina din nou la Bucuresti. Si, in loc sa se implice real in rezolvarea acestor tensiuni, presedintele si premierul continua sa se loveasca pe sub masa.

Probabil ca in ultimul ceas se vor gasi solutii pentru rezolvarea macar a anumitor solicitari salariale. La rectificarea bugetara, Guvernul a impartit deja niste sume catre domeniile problema. Poate ca se vor mai gasi si unele resurse pentru subventionarea cheltuielilor la intretinere. Dar, din pacate, revenim la politica paliativelor. Este nevoie de politici clare care sa schimbe lucrurile in bine nu numai pe termen scurt, ci si pe termen mediu si lung. Este nevoie de strategie si hotarare politica. Si din pacate nu avem semnale care sa ne duca la concluzia ca ele exista.

* Adrian Nastase (PSD) este presedinte al Camerei Deputatilor, fost prim-ministru 2000-2004

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO