Asadar, pe langa miile de probleme pe care ti le creeaza mediul economic romanesc - inflatie, parteneri neseriosi, impozite si taxe care apar sau se majoreaza peste noapte, firmele si regiile de stat care nu platesc - a mai aparut una: noul cod al muncii si relatiile dintre salariati si angajatori.
La o lectura aprofundata a textului acestei reglementari nu poti sa nu remarci tendinta de a reglementa excesiv relatiile de munca, precum si o deloc surprinzatoare lipsa de adaptare la mediul economic romanesc. Influenta sindicatelor asupra conceptiei codului este atat de evidenta incat nu putem decat sa nu ne punem intrebarea daca mai are rost sa negociezi contracte colective de munca.
Aceasta intrebare este pe deplin justificata intrucat sindicatele din sectorul public - care genereaza cele mai mari pierderi la nivelul economiei nationale - sunt cele care dicteaza clauzele contractului colectiv de munca la nivel national. In aceste conditii, nu este intamplator faptul ca nu se face nici o referire la remunerarea in functie de productivitatea muncii, la disciplina in munca, la fidelitatea fata de angajator si alte elemente care definesc responsabilitatea sindicala. In schimb, prin legea sindicatelor s-a statuat imunitatea liderilor sindicali.
Am sa subliniez in continuare unele dintre efectele perverse ale introducerii noului cod al muncii, generate de lipsa de realism a autorilor.
In primul rand, una dintre dorintele nemarturisite ale autoritatilor a fost de a determina colaboratorii, remunerati pe baza de conventii civile, sa se incadreze pe baza de contracte de munca individuale si, indirect, majorarea incasarilor la bugetul asigurarilor sociale de stat. Din pacate, un vechi proverb romanesc spune ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In acest caz, cel putin pe termen scurt, eliminarea conventiilor civile, cu sau fara baza legala, nu se va traduce in cresterea numarului de salariati si nici in cresterea incasarilor la bugetul asigurarilor sociale. Nivelul exagerat de mare al contributiilor de asigurari sociale, somaj si sanatate fac ca personalul platit pe baza de conventie sa se indrepte mai degraba spre munca la negru. Asa ca atat de hulita "munca la gri" (conventii civile) se va inegri atat de tare incat, glumind amar, este posibil sa vedem numai negru in fata ochilor.
In al doilea rand, prevederile din codul muncii impun asigurarea unor conditii de munca pe care, la nivelul de dezvoltare economica din prezent, nu cred ca le pot indeplini nici macar 10% din societatile din Romania. Practic, codul muncii preia clauzele impuse prin contractul colectiv la nivel national - sporuri, prime si concedii care depasesc limitele acceptabile pentru angajatori - sunt greu de suportat financiar de intreprinderile mici si mijlocii, care au dificultati sa asigure si salariul minim pe economie. Iar realizarea de colective de protectie a muncii, asigurarea de servicii de medicina muncii si formarea profesionala suportata de angajator ingreuneaza si mai mult viata angajatorilor.
In al treilea rand, unele drepturi acordate salariatilor sfideaza bunul simt. Astfel, daca un salariat hotaraste ca demisioneaza si nu vrea sa se prezinte la servici in perioada de preaviz, angajatorul ramane cu buza umflata. Daca vrea sa isi recupereze daunele produse in aceasta situatie trebuie sa se adreseze justitiei romane: alti bani, alta distractie. Aceeasi procedura trebuie sa urmeze angajatorul ca sa recupereze, de exemplu, depasirile la telefon sau lipsurile nejustificate din gestiune. Lipsa unei sanctiuni prevazute de lege pentru astfel de fapte pune angajatorul intr-o pozitie net dezavantajoasa.
In opinia mea, majoritatea modificarilor legislative din ultimii ani au o cauza majora: deficitul sistemului public de asigurari sociale (inclusiv asigurarile impotriva somajului si asigurarile de sanatate). Problemele acestui sistem sunt atat de mari incat abordarea simplista de pana acum nu mai este suficienta. Este bine ca autoritatile sa inteleaga, macar in ceasul al disprezecelea, ca economia de piata este foarte diferita de cea in care s-au format specialistii care au redactat aceasta lege si ca veniturile la buget nu cresc proportional cu marirea impozitelor si contributiilor. Bineinteles ca la aceasta situatie a condus si copierea, fara discernamant, a unor modele de securitate sociala precum cel francez (model care, intre noi fie vorba, nu se simte prea bine nici la el acasa).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
