Opinii

“Domnu’, domnu’, îmi daţi şi mie 3 lei, să-mi iau ceva de mâncare?! Mi-e foame! Alo, domnu’!” Cum au ajuns cerşetorii de tip nou să invadeze Bucureştiul, intersecţiile, ieşirile de la supermarket şi cum veţi ajunge să plătiţi o taxă de protecţie ca să nu fiţi înjuraţi şi flegmaţi

Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF

Cu toţii auziţi în fiecare zi aceste fraze, cel puţin în Bucureşti. La metrou, în intersecţii, pe marile bulevarde – Magheru este plin -, în faţa magazinelor, în faţa hipermarketurilor, în faţa shaormeriilor, în faţă la McDonald’s. În faţa restaurantelor bune încă nu au ajuns, dar acolo sunt parcagiii.

Ce mi-a atras acum atenţia era faptul că au trecut de la 1 leu la 3 lei. Şi nu a fost singura dată în care i-am auzit să treacă de la 1 leu la 2 lei, la 3 lei şi câteodată la 5 lei.

Se vede că a crescut puterea de cumpărare şi acum şi inflaţia.

Cu cât suma este mai mare, cu atât personajul, cerşetorul, este mai bine îmbrăcat, tatuat, cu frizură la modă – Pompadour pacă se cheamă – şi când se retrage deoparte să-şi numere banii scoate şi telefonul mobil.

Cerşetorii de altă dată erau mutilaţi, de-o vârstă mai înaintată, cei noi sunt tineri, chiar foarte tineri, unii sunt şi drogaţi.

Aceste personaje, cerşetorii de tip nou, au devenit din ce în ce mai mulţi şi încep să acapareze străzile, intersecţiile, bulevardele, scările de bloc şi nu mai au mult şi vor ajunge şi în bloc.

Zonele hot au ajuns Centrul Vechi, Nordului, magazinul Unirea, intrările de la Mega Image.

Cu bodyguarzii sunt deja prieteni (oricum bodyguarzii de la Mega nu se pun, că ăia sunt pensionari).

Toate aceste lucruri se întâmplă sub ochii poliţiei. Oricum nu mai ştii care sunt poliţişti adevăraţi şi care sunt poliţişti locali şi ce fac ei.

Dacă acum câţiva ani mai aveai curaj să le răspunzi, să-i trimiţi la muncă, acum acest curaj a dispărut, pentru că sunt tineri, agresivi, te scuipă şi se îndreaptă către tineri dacă întorci privirea la ei.

În ultimul deceniu, economia României a crescut de la 120 de miliarde de euro la 220 de miliarde de euro şi ne îndreptăm, în ritmul actual de creştere, spre 250 de miliarde de euro.

Salariul minim s-a triplat, salariul mediu s-au dublat, iar numărul celor care câştigă peste 1.000 de euro a crescut de aproape trei ori în ultimul deceniu.

În Bucureşti puterea de cumpărare a crescut substanţial, salariul mediu apropiindu-se de 4.500 de lei net, faţă de 3.600 de lei net, media naţională.

Dincolo de cifrele oficiale, statistice, sunt zone întregi din Bucureşti, categorii de populaţie care câştigă foarte bine şi chiar enorm din piaţa gri şi piaţa neagră, din comerţul şi traficul de maşini, din schimburile valutare la negru, din Bitcoin etc.

Explozia pieţei rezidenţiale, banii care se învârt aici au dat naştere altor categorii de milionari, iar acest lucru se vede cu ochiul liber.

Parcările din celebra zonă de nord din Bucureşti, care a ajuns cunoscută în toată Europa, pot să rivalizeze cu orice parcare a unui restaurant de lux din această lume.

Dacă te uiţi pe stradă în Grecia, chiar şi în Atena, maşinile care circulă acolo par dintr-un cimitir comparativ cu străzile din Bucureşti.

Foarte multă lume se întreabă cum de a rezistat România, economia, aşa de bine în criza Covid, în condiţiile în care toate ţările occidentale au printat bani non-stop şi totuşi îşi revin cu greu, iar la Bucureşti guvernele Orban şi acum Cîţu au dat numai 5% din PIB pentru susţinerea economiei şi a businessului (20% în Germania). Mulţi se întreabă unde sunt aceşti bani, că nu i-au văzut, iar economia României mănâncă jăratic.

Să ai o creştere de peste 10% în acest an în România este caz de studiu pentru economişti.

În economia României, în business, sunt câteva miliarde de euro, bani gri, bani negri, care se produc şi se învârt non-stop, an de an.

Eu mă întreb în fiecare zi cum rezistă cursul valutar leu/euro la 4,9 lei, şi ăla un curs susţinut, să nu scadă, cu aceste deficite foarte mari, care se tot adună – deficit comercial de peste 20 de miliarde de euro, deficit de cont curent  care depăşeşte 5% din PIB - un prag de alarmă, defcit bugetar de peste 80 de miliarde de lei, adică 7% din PIB, creşterea datoriei publice, şi la un moment dat se va vedea şi creşterea datoriei externe.

Dacă te duci la casele de schimb, cursul leu/euro de vânzare este sub cel oficial, anunţat de BNR. Vineri puteai să cumperi euro la 4,905 lei, în timp ce la BNR era 4,9145.

Nu ştiu cum este în celelalte oraşe din România, dar creşterea businessului din Bucureşti, creşterea puterii de cumpărare, banii gri şi negri care se învârt, vin şi cu acapararea unor zone de către cerşetori, de către clanuri etc., sub ochii autorităţilor de toate felurile. Este o cumetrie extraordinară între toţi.

Acest lucru se întâmplă şi sub delăsarea noastră, a societăţii, a celor care o formăm.

Poliţia nu mai intervine preventiv nicăieri, poate şi pentru că societatea nu mai acceptă acest lucru. Fiecare, cu bani în buzunar, cu sistemul de relaţii, a devenit prea puternic.

Uitaţi-vă cum se circulă pe străzi, pe drumuri şi încercaţi să-i cereţi cuiva socoteală.

Administraţia publică este fanariotă, partidele şi chiar guvernul nu mai acceptă să le spună cineva ceva.

Economia creşte prea bine, iar administraţia are prea mulţi bani pentru a mai da cuiva socoteală.

Când numărul celor care lucrează la stat  - 1,3 milioane – rivalizează cu economia privată, adică cei care plătesc taxele şi impozitele, şi retorica se schimbă.

Elita societăţii, care acum a devenit ONG-uri, se ocupă din birouri de plantat copaci, cu teme de political correctness, în frunte cu preşedintele Iohannis, când cerşetorii stau lângă ei. Îndată o să vină peste ei, să le spargă petrecerile din teambuildinguri.

Pentru stat, pentru guvern, pentru instituţiile învestite prin lege cu puterea de a face ceva, problema celor 2-3 milioane de români din ţară care nici nu muncesc, care nici nu sunt la şcoală, care nimeni nu ştie din ce trăiesc, nu este a lor. O parte dintre aceştia sunt şi aceşti cerşetori, vânzători de droguri, pe care îi vedeţi în jurul vostru.

Problema educaţiei, a pregătirii de specialitate (cine mai ţine minte că Ecaterina Andronescu a desfiinţat acum un deceniu şcolile profesionale, aşa cum existau ele, pentru a susţine şcolile teoretice care, din cauza scăderii numărului de elevi, au mari probleme) a devenit o problemă a companiilor private, care încearcă să rezolve la nivel micro lipsurile pe care le au.

Dacă te uiţi în bugetul de stat, la creşterile de sume an de an, niciodată nu am avut atât de mulţi bani, şi parcă aceşti bani dispar, pentru că nu se vede nimic în urma lor, decât o administraţie fanariotă.

Cazul surpării de teren de lângă Biblioteca Naţională, în plin centrul Capitalei, unde au murit doi oameni, este năucitor. Cei care executau lucrările nu aveau autorizaţie, cel puţin aşa se spune, iar cei responsabili de acest lucru dau amenzi post-mortem. Pentru că acolo era o lucrare ordonată de primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, lucrările au putut să înceapă fără niciun fel de problemă.

Câţiva metri mai încolo de locul producerii accidentului există salba de restaurante, cafenele, dar şi cluburi de pe malul Dâmboviţei, unde viaţa merge înainte.

Şi dincolo de “Doamne fereşte!” (Bine că nu mi s-a întâmplat mie!), nu mai există nicio reacţie.

Dacă autorităţile se comportă aşa, de ce noii cerşetori nu ar putea să ocupe şi ei bulevardele?

Nu va trece mult şi veţi plăti o taxă de protecţie, că este 1 leu sau 5 lei are mai puţină importanţă, pentru a nu fi înjuraţi şi flegmaţi când treceţi pe lângă ei.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.