În zilele de azi, valoarea sarbatorilor nu poate fi cuantificata decat dupa volumul vanzarilor.
“Cele mai frumoase colinde din Bucovina” pe care le-am ascultat ieri nu contin nici un cuvant/sintagma ca “prunc”, “iesle”, “boi” “infasat in scutecel”, “Maria”, “Isus”. Ci doar “sa va fie masa masa”, “sa aveti bogatie”, si altele de acest fel.
Religiile mor, ca orice iluzie. Dar nu mor cu una cu doua. Religia crestina tocmai ce a numarat 1,4 miliarde de membri, saptamana trecuta – este cea mai mare religie a lumii si inca castiga adepti.
Când catedrala Notre Dame din Paris a ars, în urma cu cativa ani, intr-o saptamana s-au strans un miliard de euro pentru reconstructia ei. Compania Total a pus 100 de milioane de euro la bataie în prima zi de dupa dezastru, L’Oreal cam tot atat, grupul LVMH (Louis Vuitton, Christian Dior, Sephora) 200 de milioane de euro, grupul Kering (Gucci şi Yves Saint Laurent) 100 de milioane de euro. De ce?
Cand Victor Hugo a scris “Notre Dame de Paris”, in 1831, acea biserica era o ruina in care stateau cei fara adapost, cam ca cei pe care politia franceza ii alunga azi din Saint Denise ca sa faca loc satului olimpic, care se construieste pentru Jocurile Olimpice din vara viitoare. Dupa ce cartea a fost publicata, au fost stranse fonduri imense si a aparut ceea ce vedem azi, o frumusete: Notre Dame de Paris care ar gazdui “Coroana de spini” a lui Isus, cumparata de Ludovic al IX, in 1238, de la venetieni, cu 13.000 de monede de aur. Potrivit regizorului Jean-Jacques Annaud (care a documentat povestea) suma inseamna intreg PIB-ul anual al Marii Britanii din ziua de azi.
Dar un negustor adevarat stie ca nu exista nimic mai bun pentru business decat credinta. Nu o o stie doar el, o stie si Biserica.
Si, da, nici 100 de bombe nucleare nu pot infrange credinta unui singur om.
Cum niciun 100 de indivizi maturi nu pot infrange incredintarea unui copil ca Mos Craciun exista.
Dar noi in ce credem, de fapt? Acum ca este Craciunul, ce este de fapt el? Stim ca este sarbatoarea nasterii lui Isus, pe care o petrecem la 25 decembrie a fiecarui an.
Dar nu mereu a fost asa. Primii crestini sarbatoreau nasterea lui Isus in septembrie. Alti invatati cred ca Isus s-ar fi nascut in primavara. Nimeni nu va sti vreodata ce a fost.
Daca vorbim de povesti, parintii ne invata aici in Romania (alta tari au alte povesti) ca era un “mos” rau care n-a primit-o pe Sfanta Fecioara sa nasca in casa lui. Dar, ca in basme, lucrurile s-au dat peste cap, Fecioara a nascut in ieslea lui, Craciun s-a convertit si asa mai departe.
Colindele noastre spun ca oamenii rai nu au primit-o pe Sfanta Fecioara sa nasca in casele lor si de aceea a trebuit sa nasca intr-o iesle (a lui Craciun) si “boii peste el suflau/caldura ca sa-i faca”. Dar evangheliile spun, totusi, ceva diferit. Cand Iosif si cu Maria au ajuns in Bethlehem, unde Mariei i-a venit sorocul sa nasca, “in casa de oaspeti nu mai erau locuri”. Ei mergeau spre Ierusalim, “ca sa se inscrie” si multi ca ei faceau acest lucru, asa ca, atunci cand cei doi au ajuns la Bethlehem, “nu mai erau locuri”. Imperiul Roman care stapanea Iudeea atunci avea obiceiul de a-si numara supusii – un recensamant practic. Adica fiecare, nu doar in Iudeea, ci pe intreg cuprinsul vastului imperiu, trebuia sa spuna cine e, din ce neam, ce avere are, in functie de care platea “zeciuiala”, adica 10% din avere. Iar Iosif si Maria mergeau “sa se inscrie”, cand a aparut pe lume Pruncul Isus. Povestea, mai departe, o stim.
Ce nu stim este de unde a aparut termenul de “craciun”. Multi savanti s-au dat peste cap sa-i afle originea/etimologia, peste tot in lume. La noi, Vasile Parvan, Sextil Puscariu, Ovidiu Densisianu sau Alexandru Rosetti, au dat diferite explicatii. Si altii le-au incercat. Acum, majoritatea savantilor cred ca termenul vine din latinescul “creatio” care inseamna (pe langa “creatie”) si “nastere”, deci nicio treaba cu Mos Craciun. Asadar, “craciun” inseamna simplu “nastere”, in cazul de aici nasterea lui Isus.
Dar de ce la 25 decembrie? Cum am spus deja, primii crestini sarbatoreau nasterea lui Isus in septembrie. Apoi au sarbatorit-o o data cu “Boboteaza”, la 6 ianuarie (decizie a imparatului Constantin cel Mare, cel care a increstinat Imperiul Roman. In acele vremuri si mult dupa, religia imparatului/regelui devenea, automat, religia tuturor supusilor sai).
Asadar, religia imparatului era, legal, religia tuturor supusilor. Dar nici 100 de bombe nu pot misca convingerea si credinta unui singur om. Iar supusii imperiului au mers inainte cu zeii lor. Religia crestina, prin episcopii ei, a fost destul de desteapta si de ticaloasa si si-a dat seama ca nu poate infrange religiile romanilor decat daca le fura sarbatorile religioase.
La fel ca egiptenii, romanii credeau ca soarele este un zeu, un zeu care moare seara ca sa renasca in zori. In 264, imparatul roman Aurelian a proclamat ziua de 25 decembrie drept “Natalis Solis Invicti”, adica „Nasterea Soarelui Invincibil”. In 320, Papa Iulius I a pus data de nastere a lui Isus chiar pe 25 decembrie, adica in chiar ziua in care romanii sarbatoreau naşterea soarelui invincibil. Astfel ca semnificatia sarbatorii romanilor s-a atenuat, cu vremea, pana a disparut.
Crestinii au facut multe smecherii din astea. Sarbatoarea Floriilor, la crestini, a fost suprapusa peste sarbatoarea romanilor, Rosalia – era o sarbatoare in timpul careia ei aduceau un omagiu mortilor si le presarau pe morminte petale de trandafiri. Crestinii le-au confiscat frumoasa lor aducere aminte şi si-au pus-o bine-mersi in costul loc de picnic. Dar un pret a trebuit platit: datul gainii peste groapa sau moneda pe care trebuie sa o pui in mana parintelui tau mort sunt elemente „pagane” (sarbatorile fiind puse una peste alta, crestinismul a fost obligat sa accepte si vechile obiceiuri). Am pus „pagan” intre ghilimele pentru ca romanii si grecii ii considerau pe ceilalti care nu judecau ca ei drept „pagani”, adica straini sau oameni de la tara, lipsiti de cultura. Cand crestinismul a prins aripi a inceput sa-i considere pe romani si greci „pagani”, desi fusesera tolerati in casele acestora din urma.
Cat despre Mos Craciun, din nou, nimeni nu-i stie originea. Ce este clar e ca „Mosul” pe care-l stim azi, cu barba alba si costum rosu, a fost creat in America în anii 1800. Pentru ca, asa cum spuneam la inceput, valoarea unei sarbatori este, pentru comercianti, egala doar de volumul vanzarilor.
Deci Mos Craciun nu are nimic de-a face cu ieslea sfanta, cu magii, pastorii, cu etimologii sau cu conciliile de la Niceea.
