Romanii, ca natiune, au multe particularitati care, pentru straini, par ciudatenii. Una dintre acestea este pasiunea morbida pentru scenarii si conspiratii. Nu stiu sigur daca aceasta inclinatie tine de gena noastra ca popor sau se datoreaza mutatiilor produse in mentalitatea noastra de cei 50 de ani de dictatura comunista. Cert e ca acumularile de secrete, de minciuni, de realitati duble pe care le-au produs regimul securisto-comunist au construit mecanisme de gandire de tip underground in care fiecare eveniment public este interpretat din perspectiva unei retele de conexiuni care au in spate, in mod obligatoriu, o conspiratie.
Cea mai frapanta forma de manifestare a acestei mentalitati este obsesia de a cauta in intamplarile cotidiene explicatiile cele mai complicate in locul acceptarii realitatii crude care, de cele mai multe ori, este simpla si clara. Partea proasta este ca, in cazul formatorilor de opinie si al mass-media, acest fenomen diminueaza semnificativ capacitatea de sinteza si analiza lucida a evenimentelor. Si o data cu aceasta suntem nevoiti cu totii sa asistam la defilarea incredibila a celor mai trasnite idei si interpretari.
Cazul jurnalistilor romani rapiti in Irak este semnificativ din acest punct de vedere. Practic, a doua zi dupa disparitia celor trei si a insotitorului lor, am asistat, mut de uimire, cum valuri de formatori de opinie si carduri de analisti, psihologi, specialisti si paraspecialisti dadeau explicatiile cele mai savante pentru fiecare moment si pentru fiecare element de decor al tabloului rapirii jurnalistilor. Din stradania fiecaruia de a spune pe post lucruri cat mai spectaculoase si mai complexe, a rezultat o colectie incredibila de bazaconii. Am auzit cu uimire psihologi care spuneau fara jena ca privirea lui Marie Jeanne de pe caseta difuzata de Al-Jazeera sugereaza nesinceritate, ca bietii jurnalisti nu par ingrijorati, am auzit indivizi certati cu neuronii care se intrebau daca nu cumva insotitorul sau chiar jurnalistii participa la o inscenare in care sunt complici, am auzit ca imaginile puteau foarte bine sa fie filmate undeva prin Ferentari si ca paturile din decor puteau foarte bine sa fie cumparate din angroul Europa. Si asta nu e totul. Am vazut cu ochii mei culmea stupiditatii si a grotescului, iresponsabili care indicau in mod savant si cu argumente care ar trebui sa fie urmatoarea miscare a rapitorilor, prezentandu-ne practic, probabil luare aminte a celor interesati, un adevarat ghid pentru teroristi despre cum se face o rapire ca la carte.
Isteria si mania conspirationista care a curpins mass-media romaneasca ma ingrijoreaza. Nu prin frecventa semnalelor, fireasca intr-un moment atat de grav, ci prin atitudinea multor ziare, posturi de radio si televiziune care au oferit cu generozitate spatiu pentru exprimarea a zeci si sute de enormitati si nebunii, toate nefacand altceva decat sa inrautateasca situatia compatriotilor nostri. Nu stiu ce se intampla la Bagdad. Daca e vorba de o rapire cu substrat politic, o talharie sau o inscenare. Ceea ce stiu in mod sigur este ca trei jurnalisti romani si un al patrulea cetatean romano-american-irakian au aparut la televizor cu kalasnikoavele la tampla. Acest lucru se traduce printr-un singur cuvant: TERORISM. Un termen care produce fiori si care trebuie abordat cu prudenta si cu inteligenta de catre autoritati si de catre jurnalisti care, prin ceea ce scriu, pot influenta soarta colegilor lor.
Si toata aceasta involburare mediatica, apelul Al-Jazeera pentru eliberarea ostaticilor atrage atentia prin implicatiile sale. Cea mai respectata institutie de presa araba a marcat, prin apelul sau, o premiera care inseamna un singur lucru: cineva foarte puternic din lumea araba doreste sa le transmita rapitorilor un mesaj cat se poate serios: "Baieti, ati rapit pe cine nu trebuie si ar fi cazul sa renuntati la actiunea voastra."
Sper din tot sufletul ca teroristii sa inteleaga sensul mesajului, eventual sa se teama si sa-i elibereze pe cei patru. Si mai sper ca toti conspirationistii, scenaristii si specialistii de la noi sa taca o perioada sau sa se gandeasca foarte bine la ce spun inainte de a deschide gura. Nu de alta, dar consecintele vorbelor lor rasarite din dorinta de a parea inteligenti s-ar putea sa antreneze efecte incalculabile.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
remus.stefureac@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
