De cele mai multe ori cand a prezentat un eveniment cu consecinte pozitive pentru Romania - noul acord cu FMI, imbunatatirea unui rating, declaratii mai favorabile ale oficialilor europeni despre data aderarii tarii la Uniunea Europeana, dar si adoptarea noii Constitutii la recentul referndum - premierul Nastase si-a structurat retoric discursurile pe antiteza insistenta dintre dezastrul guvernarii din perioada 1997-2000 si realizarile actualei guvernari, accentuand pe ideea ca pe vremea cand guvernase opozitia nici nu ne puteam gandi la evenimente faste de genul celor din prezent. Aproape in fiecare din aceste discursuri, premierul a profitat de ocazie nu numai ca sa-si umbreasca predecesorii, ci si sa vorbeasca putin mai liber despre perioada actuala, ingaduindu-si chiar si unele accente la prima vedere autocritice, in fapt sublinieri ale dificultatilor mostenite de la vechea putere - momente care in ansamblul discursului functioneaza ca un contrapunct calculat in raport cu viziunea luminoasa de ansamblu a prezentului.
Niciodata antiteza in cauza intre prezent si trecut n-a fost mai apasat decat acum, cand premierul a prezentat, la videoconferinta de vineri cu prefectii, bilantul guvernarii PSD in primii trei ani de mandat printr-un raport stufos, intesat de statistici si punctat sistematic de descrieri ale contrastului cu perioada vechii guvernari, care imping lucrurile pana la demonstratia prin reducere la absurd (cazul pildei despre cresterea economica, despre care premierul spune ca daca ar fi avut si in perioada vechii guvernari acelasi ritm ca in perioada 2001-2003, la sfarsitul anului viitor nu am fi ajuns la nivelul PIB din 1989, ci am fi avut o crestere cu 30% fata de anul respectiv).
Cu atat mai relevante sunt, prin urmare, micile momente de contrapunct ale bilantului, cand premierul rezuma realitatea sumbra de la care a pornit guvernul in infaptuirea operei sale. Unul din momentele de acest fel care merita atentie a fost cel de la capitolul luptei cu coruptia: "Dincolo de ceea ce poate fi considerat, uneori, o lupta politica, politizarea subiectului si supermediatizarea, este clar ca exista o problema in societatea romaneasca" (afirmatie completata insa repede, in logica perfecta a discursului, cu sublinierea ca "guvernul PSD a fost singurul care a atacat frontal aceste probleme").
Argumentatia premierului din raportul de bilant comunica insa un lucru mai interesant decat faptul ca guvernul Nastase isi asuma meritul pentru schimbarile in bine fata de perioada guvernarii precedente, cand "se ajunsese la un nivel generalizat (sic!) al coruptiei in toate domeniile societatii". Anume: cum lupta politica presupune cel putin doi combatanti, atunci cand premierul recunoaste ca subiectul coruptiei este "politizat" si "supermediatizat" sugereaza ca guvernul PSD a avut de luptat aici pe doua fronturi: cel al faptelor (adoptarea pachetului legislativ anticoruptie, infiintarea PNA, licitatii electronice etc.) si cel mediatic (evidentierea propriilor succese in lupta cu coruptia, printr-o legitima defensiva - de fapt, contraofensiva - de imagine fata de atacurile opozitiei). Prin urmare, premierul raspunde astfel si atacurilor opozitiei si ale presei la adresa baronilor locali si a ministrilor corupti ai PSD, si criticilor din partea comentatorilor care acuza tonul ridicat si insistenta cu care reprezentantii partidului au invadat presa cu declaratii amenintatoare la adresa tuturor eventualilor corupti din tara.
Multi au privit, intr-adevar, cu neincredere aerul justitiar afisat mai ales in ultima vreme de ministrul Controlului, Ionel Blanculescu, zicand ca e posibil ca promisiunile belicoase de vanatoare a spagarilor si a rau-platnicilor la fisc sa se sfarseasca fara nici un rezultat sau doar cu cateva arestari marunte. Mai putini insa au receptat sensul antidemocratic si jignitor la adresa societatii civile al unora din declaratiile facute de oficialii guvernamentali porniti la lupta cu coruptia. Proaspat instalat ca prefect al Capitalei, Ovidiu Grecea n-a gasit altceva mai bun de declarat decat "Sa nu va asteptati la filme cu ninja, sange sau Matrix. Noi respectam legea si ii luam gatul aceluia care o incalca". Oare atributiile unui prefect sa fie in primul rand cele de natura coercitiva, de urmarire si sanctionare a unor fapte penale? Sa fie oare coruptia atat de emblematica pentru realitatea din Capitala incat, mai nou, in fisa postului de prefect sa intre prinderea infractorilor, incepand de la verificarea cantarelor din piete si deferirea catre justitie a zarzavagiilor vinovati?
Imaginea de societate bolnava pana in strafunduri, pe care o induc acum astfel de declaratii, e nefireasca dupa trei ani de mandat al unui guvern care, cum am vazut, se mandreste cu masurile luate pana acum impotriva coruptiei. Dar, mai mult, ele exprima o prezumtie de vinovatie colectiva la adresa societatii, din partea unui stat care a inteles ca disolutia autoritatii sale, dupa o formula celebra, trebuie compensata heirupistic si cu asupra de masura, macar la nivel declarativ. Cand un mic intreprinzator se plange ca ii vin prea multe controale pe cap de la stat, toata lumea se intreaba daca a fost nevoit sa dea spaga la vreun control, nu de ce sunt necesare atatea controale. Un astfel de patron se plangea luna trecuta, intr-un e-mail trimis Ziarului Financiar, ca ordinul de a se termina cu rau-platnicii a facut brusc ca Directiile Finantelor Publice sa blocheze conturi ale unor firme care datorau statului doar 600.000 de lei. "Noi, intreprinderile mici si mijlocii, nu reprezentam interesul national, nu valoram nimic in aceasta poveste, suntem doar niste patroni smecheri si evazionisti care nu mai meritam nici o facilitate. Dar asta e, noi am vrut sa fim patroni, nu ne-a pus nimeni, e treaba noastra. Practic, ma simt tratat ca un infractor care-mi merit soarta". Nici nu mai stiu daca autorul e-mailului era sau nu din Capitala. crenguta.nicolae@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
