Se intampla in Romania.
De fapt nimic nu se schimbase din aprilie, de la investitura noului guvern. Traian Basescu era inapoi la Cotroceni, cu aceeasi agenda de constructie zero si razboi politic la maxim cu care plecase la 19 aprilie. Tariceanu era pe mai departe seful guvernului, cu acelasi partener onorabil si loial UDMR, si cu acelasi program pe care primise in Parlament 302 voturi pentru si 27 contra la 3 aprilie. Romania era tara membra a Uniunii Europene, in al cincilea an de crestere economica in jur de 7%, iar romanii isi cautau slujbe mai bine platite, credite mai avantajoase, case noi, scoli si gradinite (atentie, Adomnitei!) pentru copii.
Cannes e nimic. Scenariile ultimei saptamani la Bucuresti
Cu toate acestea, saptamana trecuta a fost una a febrei politice. Singurul element de consens a fost, paradoxal, semi-motiunea de cenzura a PD. Semi, pentru ca ii lipseau ceva semnaturi si mai ales ii lipsea cea mai mare parte a continutului. Sau cel putin asa am crezut atunci cand am primit-o; initiatorii insista insa ca cele cateva pagini scrise rar sunt chiar motiunea... Motiune care a strans, spuneam, consensul clasei politice: toti stiau ca nu va fi votata.
In schimb, au inceput sa circule zvonuri din toate directiile. PSD va depune o alta motiune de cenzura. Guvern Theodor Blaga, sau Monica Stolojan, sau in cel mai rau caz Vasile Macovei. Sau poate guvern Ion Tiriac neintrebat, dupa modelul "sunam la usa si fugim, sa vedem de dupa colt cine deschide".
Sigur, astea nu erau de crezut. Dar erau de discutat, ca sa poti intoarce privirile dinspre treburile serioase. Treburi care se cloceau la Cotroceni, si se livrau baietilor obositi de atata opozitie. Pana la urma, dragi pesedisti ticalositi, de ce sa ramana Tariceanu premier minoritar, cand putem sa il rasturnam impreuna si sa nominalizez un premier la fel de minoritar, dar de-al vostru? Intrebarea a fost pusa la Cotroceni la ceas de seara, cel putin doua seri la rand. Stenogramele nu au fost inca publicate; pacat, erau bune de pus fata in fata cu promisiunile din 2004 si cu statutul PD care pretinde sa interzica orice colaborare cu PSD.
Miercuri, guvernul era ca si cazut. PNL refuzase pretul cerut pentru a ramane - alianta cu PSD. Nu pentru ca scrie in statut, ci pentru ca ar fi presupus, vorba unui clujean de seama, renuntarea la 17 principii liberale in favoarea altora social-democrate. Probabil renuntarea la cota unica, sau la continuarea privatizarii marilor companii din energie, sau la retrocedarea proprietatilor. Prin PSD se imparteau si negociau portofolii, PD stabilea conditii de sustinere a guvernului PSD - pastrarea directorilor de partid in functii, eventual ceva soldati in plus in Irak.
Si totusi, de unde atunci concluzia din titlu? Totul era copt, parghiile erau in mainile lor. PSD depunea motiunea, PD si compania o votau, Basescu desemna noul premier, pe care il votau aceiasi care votasera motiunea. Unde s-a rupt lantul?
Acolo unde se rupe, de fiecare data, de doi ani si jumatate, in politica romaneasca. PSD era convins ca prima parte a scenariului va merge ceas. Pana la demiterea guvernului. Pe urma, ramanea ca si Basescu sa se tina de cuvant si sa il desemneze pe Geoana premier. Ar fi fost o premiera ca Basescu sa se tina de cuvant. PSD a preferat sa evite premierele, chiar daca asta a insemnat sa rateze premierul. Pentru ca nu l-au crezut pe Traian Basescu. S-au temut ca ii minte. Eu cred ca au avut dreptate. Dumneavoastra ce credeti, se tinea de data aceasta Basescu de cuvant, il numea pe Mircea Geoana premier dupa trantirea lui Tariceanu?
Ramane asa
Esecul lui Basescu inseamna ca Tariceanu ramane premier. Ca PSD ramane in opozitie, PD pretinde si el ca e in opozitie, dar cu vreo 2.000 de directori de partid imprastiati in toata administratia, iar tandemul Valeriu Stolojan - Theodor Stoica trece din nou pe langa ocazia de a se sui in vagonul de bagaje al trenului puterii. Asta, din punctul de vedere al politicii de talk-show.
In lumea reala, esecul lui Basescu inseamna ceva mai serios. Inseamna ca pastram cota unica, privatizarea in energie, fondul Proprietatea, ca pastram angajamentul de a reduce CAS cu 6%. Inseamna ca pastram o guvernare care incurajeaza investitiile, cresterea economica si spiritul intreprinzator. De a doua categorie de consecinte se vorbeste infinit mai putin decat de prima. Si gresim.
Bogdan Olteanu (PNL) este presedinte al Camerei Deputatilor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
