Una dintre plangerile cele mai frecvente ale investitorilor privati din Romania o reprezinta controalele frecvente si succesive ale diferitelor autoritati cu atributii in acest sens. Practic, Garda Financiara, Politia Economica si organele de control fiscal din Ministerul Finantelor se calca pe picioare, sufocand sectorul privat cu controale referitoare la aceleasi aspecte - impozitele datorate statului. In aceste conditii, initiativa Guvernului de a reforma activitatea de control ar fi trebuit sa elimine tocmai aceste suprapuneri si delimitarea atributiilor organismelor mentionate mai inainte. Din pacate, dupa cum se poate lesne constata, reforma activitatii de control a generat trei centre de putere care vor putea organiza controale fiscale in mod discretionar:
- Ministerul Finantelor - prin Directia de Revizuire si Control Fiscal din centrala si organismele corespondente din teritoriu, precum si prin birourile vamale operative;
- Autoritatea Nationala de Control - prin Garda Financiara si serviciile de inspectie si control ulterior desprinse din Directia Generala a Vamilor;
- Ministerul de Interne - prin Politia Economica.
Este evident ca in loc de conflictul latent in doi - Garda Financiara si Politia Economica - vom avea un fel de triumvirat (istoria a aratat ca astfel de triumvirate s-au destramat rapid!). Astfel, toate cele trei institutii se vor bate pe aceeasi "prajitura", deciziile neavand cum sa fie decat contradictorii. Asa ca, vai de firmele care vor cadea la mijloc!
Din nefericire, vestile rele nu se opresc aici - Parlamentul a instituit un registru unic de control, chipurile pentru a evita controalele concomitente sau care se refera la aceeasi perioada. Argumentatia este puerila! Pentru evitarea controalelor concomitente era suficient un articol de lege si nu o lege intreaga prin care investitorii sunt obligati ca in perioada 18 iulie - 18 august 2003 (perioada de concedii in administratia publica) sa stea la cozi interminabile pentru a procura aceste registre de la administratiile financiare. Trebuie precizat ca acest registru nici nu se stie cum arata, ca sa nu mai spunem ca o sa fie tiparit la Imprimeria Nationala, care de-abia face fata valului de ordonante, hotarari si ordine. De asemenea, daca registrul unic de control este achizitionat dupa data de 18 august 2003, contribuabilul plateste o amenda intre 5 milioane si 10 milioane de lei. Iar daca nu se prezinta, registrul unic de control - amenda este intre 10 milioane si 20 de milioane de lei. De parca un contribuabil ar avea interesul sa fie verificat de doua ori pentru aceeasi problema!
Ceea ce ingrijoreaza este ca povestea acestui registru unic de control seamana prea mult cu cea a registrului de evidenta al salariatilor (e drept, folosit in alte scopuri) si pentru care termenul a fost prelungit pana in toamna dupa ce autoritatile au realizat ca nu pot sa gestioneze situatia creata. O alta situatie cel putin neplacuta pentru contribuabili o reprezinta cerinta de a depune declaratia obligatiilor la bugetul de stat pe format de hartie si pe discheta. Daca in conceptia Ministerului Finantelor aceasta procedura inseamna informatizare, atunci inseamna ca investitorii isi cam pierd vremea prin Romania. Oare specialistii din centrul de calcul al ministerului nu au auzit de Internet, e-mail sau semnatura electronica?
Concluzia acestor evenimente este ca administratia publica din Romania transforma si cele mai generoase idei in adevarate cosmaruri birocratice. Poate ca este timpul ca autoritatile sa inteleaga ca firmele nu sunt infiintate ca sa plateasca impozite si amenzi sau ca sa creeze locuri de munca - firmele trebuie sa aduca profit asociatilor. Iar birocratia excesiva - inclusiv crearea de registre si nenumaratele autorizatii necesare pentru a-ti desfasura activitatea - genereaza efecte perverse - fie renuntarea la afaceri, fie alimenteaza economia subterana si, implicit, coruptia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
