Preşedintele Traian Băsescu are un of. Presa (sau o "parte apresei", cum îi plăcea lui Ion Iliescu sau Adrian Năstase să spună)să nu-i mai critice pe procurori, "draga de ANI" şi să nu-l maiacuze că încearcă controlul politic al instituţiilor.
În vremea lui Ion Iliescu puterea găsise formula de a-i mângâiadimineţile preşedintelui cu ştiri pozitive, întrupând dorinţeleşefului în paginile unui ziar: "Dimineaţa".
"Dimineaţa" îi insufla lui Ion Iliescu dorinţă de viaţă şioptimism, prin relatări largi despre acţiunile lui, despredezvoltarea şi progresul ţării la care puneau umărul oamenii debine asemenea lui. Cei care criticau erau "o parte a presei"."Dimineaţa" preşedintelui, născută în 1990, a murit în 2005, odatăcu ieşirea din viaţa politică a lui Ion Iliescu, trimiţând în şomajcâteva zeci de oameni de bine despre care nu cred că au reuşit săse mai angajeze la vreun ziar. În orice caz, eu nu am mai auzit deatunci de Carmen Firan sau Mitică Panaitescu.
Miercuri, în timp ce prezenta reflecţiile sale pe marginearaportului Comisiei Europene privind Justiţia, preşedintele Băsescua ţinut să pună la punct "o parte a presei": "Apelul meu ladumneavoastră este ca presa să facă o prezentare corectă,echilibrată a acestui raport, pentru că nici presa nu mai poate -parte din presă - minţi la nesfârşit". Despre ce vorbeştepreşedintele? Despre faptul că "o parte a presei" a susţinut, de-alungul vremii, că procurorii ar răspunde la comenzi politice, învreme ce raportul Comisiei pe 2011 îi laudă pe procurori, lucru cear demonstra, în ochii şefului statului, minciuna la care sepretează "o parte" dintre ziarişti.
Vorbind despre "parte din presă" preşedintele admite că maiexistă şi o altă parte şi are dreptate. Este vorba despre "parteabună" care de o bucată de vreme a decis să-i aline preşedinteluidimineţile. Iar ziariştii buni sunt cei care nu deschid gura laconferinţele de presă ale partidului sau ale preşedintelui.
Despre cât de buni sunt procurorii încât să merite laudeleşefului statului şi atenţia îngăduitoare a Comisiei nu ne putem daseama decât dacă judecăm ansamblul raportului şi contextul în careel a fost elaborat. Şi mai ales dacă citim în paralel şiprecedentele patru rapoarte. În toate Comisia acordă o atenţie mareinstituţiilor de anchetă. Toate vorbesc despre progrese mai marisau mai mici, dar sfârşesc cu un mare "dacă". În 2011 acest "dacă"a fost mai mic nu pentru că progresele ar fi mari. Ci pentru căBruxellesul pregăteşte ieşirea României de sub monitorizare. De ce?UE a decis integrarea Croaţiei fără mecanismul de monitorizareimpus României la aderare. Continuarea monitorizării României dupăintegrarea Croaţiei ar fi fost o chestiune extrem de penibilăpentru Bucureşti. Mai mult, din 2012 Comisia va monitoriza fiecareţară din UE în privinţa corupţiei, iar România va intra sub acestmecanism de observaţie general. Şi încă ceva: Comisia nu a dorit sădea în 2011 apă la moară ţărilor care leagă integrarea în Schengende lupta anticorupţie.
Aceasta este cheia raportului Comisiei pe 2011. Nu minunile dinJustiţie. Dimineţile preşedintelui nu ar trebui să fieliniştite.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
