Tema crizei din sistemul de sanatate face sa curga rauri de cerneala si a oferit prilejul unor comentarii mai mult sau mai putin la subiect. Comentariile urmatoare vor cauta sa demonstreze ca functionarea sistemului de sanatate in forma actuala nu este posibila. Astfel, sistemul asigurarilor de sanatate se bazeaza pe un principiu relativ simplu: DE LA FIECARE DUP~ CAPACIT~tI (CITESTE VENIT!) FIEC~RUIA DUP~ NEVOI. Acest principiu reprezinta practic o readucere in prim-plan a definitiei unei utopii pe care o credeam in naivitatea noastra de domeniul trecutului: definitia societatii comuniste. Din pacate, aceasta utopie continua sa ne puna in dificultate prezentul si mai ales viitorul.
Dar chiar si marxistii recunosc ca nevoile sunt nelimitate, in timp ce resursele pentru satisfacerea acestora sunt limitate. In aceste conditii, este evident ca principiul ales pentru fundamentarea sistemului de asigurari de sanatate nu poate duce decat la un singur rezultat: insuficienta fondurilor.
Pornind de la ipoteza (sustinuta de raportul CNAS pe anul 2003) ca principalele costuri ale asigurarilor de sanatate constau in: acordarea asistentei medicale de specialitate si subventionarea preturilor medicamentelor prin mecanismul de compensare, nu exista nici o indoiala ca aceste costuri trebuie plafonate intr-un fel si la beneficiarul final - asiguratul.
Aceasta cerinta este dovedita si de dezechilibrul care se adanceste intre cererea de servicii de sanatate si capacitatea fondului de asigurari de sanatate de a gasi resurse financiare pentru acoperirea acesteia.
Fara indoiala ca decizia plafonarii valorice a beneficiilor din asigurari de sanatate este o decizie dificila atat din punct de vedere moral, cat si din punctul de vedere al aplicarii. Din pacate, experienta de pana acum arata ca este mai probabila majorarea cotei contributiilor decat o plafonare a serviciilor de sanatate.
Problema medicamentelor compensate este la fel de sensibila si presupune o deosebita atentie intrucat principalii benficiari sunt pensionarii, ale caror venituri sunt deja la limita subzistentei. Pe de alta parte, gratuitatea serviciilor medicale genereaza si efecte secundare precum abuzul de prestatii, situatie care ar trebui urmarita cu mai mare atentie.
Totusi, reducerea costurilor ar trebui sa provina in principal din reforma unitatilor sanitare, care ar putea sa se axeze pe diversificarea veniturilor spitalelor si pe introducerea concurentei intre spitale. In acest context nu mai este un secret ca in spitale se practica de prea multa vreme "sponsorizarea" actului medical asa ca oricum beneficiarii serviciilor medicale platesc de doua ori pentru prestatiile personalului medical. Aceasta situatie nu poate fi rezolvata prin mijloace de forta - controale sau organizarea de flagrante - cum se intampla ocazional, ci prin atacarea radacinilor fenomenului - lipsa concurentei. Faptul ca persoanele se indreapta din ce in ce mai mult spre clinicile private in detrimentul institutiilor medicale de stat ar trebui sa ii ingrijoreze in special pe cei care lucreaza acolo. In masura in care asigurarile private de sanatate vor fi supuse unor cote de impozitare mai mici sau neimpozitate la nivelul indivizilor, acest sistem ar putea reprezenta o supapa pentru nemultumirea acumulata de populatie cu privire la serviciile medicale.
In plus, impozitarea fortei de munca este in continuare la un nivel insuportabil pentru companiile romanesti, in marea lor majoritate subcapitalizate. O majorare a contributiilor platite de sectorul privat (oricum intreprinderile de stat sau controlate de stat nu prea platesc!), insotita de o previzibila crestere a presiunii pentru recuperarea creantelor bugetare restante, ar echivala, in opinia mea, cu o catastrofa pentru economia nationala. Desi se compara cotele contributiilor de asigurari de sanatate cu cele ale unor state dezvoltate, autoritatile omit cu buna stiinta sa mentioneze ca aceste state au plafoane maxime, iar la depasirea acestor plafoane persoanele fizice au dreptul sa renunte la asigurarile publice in favoarea asigurarilor private (acest sistem este practicat in Germania).
In concluzie, mai devreme sau mai tarziu, dupa nenumarate incercari si masuri paleative, autoritatile din domeniu vor trebui sa recunoasca faptul ca sistemul actual al asigurarilor de sanatate nu poate fi sustinut de economia romaneasca si ca beneficiile pentru asigurati va trebui sa fie restranse in limita unor plafoane decente.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
