Facilităţile fiscale pentru cercetare-dezvoltare sunt oferite de mai multe ţări şi pot constitui un avantaj competitiv în atragerea de investiţii în proiecte ce implică activităţi de cercetare-dezvoltare şi în dezvoltarea accelerată a societăţilor care întreprind astfel de activităţi. În România, stimulente fiscale pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, existente în Codul fiscal, sunt următoarele:
♦ deducerea suplimentară, în proporţie de 50%, a cheltuielilor efectuate pentru activităţile de cercetare-dezvoltare;
♦ aplicarea metodei de amortizare accelerată în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare;
♦ scutirea de impozit pe venit pentru angajaţii care lucrează în proiecte de cercetare-dezvoltare;
♦ scutirea de impozit pe profit pentru contribuabilii cu activităţi exclusiv de cercetare - dezvoltare în primii 10 ani de activitate.
Spre exemplu, beneficiul obţinut din aplicarea facilităţii de deducere suplimentară a cheltuielilor poate conduce la o economie de 8% din valoarea investiţiilor în proiecte de cercetare-dezvoltare (de exemplu 8% reprezentând reducere în impozitul pe profit final de plată). Banii astfel economisiţi pot fi direcţionaţi pentru a sprijini alte activităţi/iniţiative de afacere la nivelul societăţilor în cauză.
Totuşi, în România cadrul legislativ aplicabil pentru accesarea acestor facilităţi nu este unul foarte prietenos cu contribuabilii şi nicidecum facil.
Mai exact, cadrul legislativ pentru accesarea acestor facilităţi este compus momentan din Codul Fiscal, Ordonanţa de Guvern nr. 57/2002 privind cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, aprobată cu modificări şi completări ulterioare, dar şi Ordinul comun nr. 1056/4435/2016 din 5 iulie 2016 pentru aprobarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la calculul rezultatului fiscal emis de Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. În plus, este aplicabil şi Ordinul nr. 350 din 30 mai 2019 emis de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru constituirea registrului experţilor pe domenii de cercetare-dezvoltare. Nu în ultimul rând, Ordinul 1056/4435/2016 face trimitere şi la ghidul specific emis de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - Manualul Frascati.
Care sunt condiţiile în prezent?
Pe scurt, pentru a putea beneficia de aceste facilităţi fiscale, o activitate sau un proiect pot fi considerate eligibile, conform legii, dacă îndeplinesc simultan următoarele 5 criterii:
♦ Criteriul de noutate: se referă la un produs nou/modernizat, tehnologie nouă/modernizată, serviciu nou/modernizat, care aduc un plus de cunoaştere la tehnologiile actuale din industria respectivă.
♦ Criteriul de creativitate: se referă la dezvoltarea de noi concepte, metode, etape pentru îndeplinirea obiectivului proiectului/proiectelor.
♦ Criteriul de incertitudine: un proiect de cercetare-dezvoltare, în general, implică incertitudini cu privire la costuri, perioada de timp necesară pentru a obţine rezultatul dorit şi, în acelaşi timp, dacă se poate atinge scopul proiectului şi în ce măsură.
♦ Criteriul de demers sistematic – proiectul trebuie desfăşurat într-o manieră sistematică, adică este planificat, îi sunt alocate resurse (timp şi personal specializat) şi un buget.
♦ Criteriul de transferabilitate/reproductibilitate al rezultatului: rezultatul obţinut (inclusiv cel negativ dacă nu s-a obţinut rezultatul dorit) trebuie să fie transferabil/reproductibil după finalizarea proiectului.
Pentru fiecare proiect în parte, contribuabilul trebuie să pregătească o documentaţie tehnico-financiară, foarte bine argumentată care să susţină aplicarea facilităţii respective. De asemenea, pentru încadrarea proiectelor/activităţilor de cercetare-dezvoltare contribuabilul trebuie să apeleze la expertiza unei persoane autorizate din „Registrul Naţional al Experţilor pentru certificarea/expertizarea activităţii de cercetare-dezvoltare”.
Dar ce se întâmplă de fapt în practică? În practică, aceste facilităţi fiscale sunt foarte puţin aplicate de contribuabili, motivele fiind diverse, precum: gradul de incertitudine cu privire la acceptarea aplicării acestei facilităţi în eventualitatea unui control fiscal, lipsa de practică prin raportare la alţi jucători din domeniul de activitate respectiv, lipsa de informare cu privire la activităţile eligibile şi beneficiile aplicării acestor facilităţi, cadrul legislativ actual care nu este armonizat şi în niciun caz extrem de cuprinzător cu privire la activităţile ce pot fi considerate eligibile, lipsa resurselor pentru a determina şi documenta astfel de proiecte etc.
Plecând de la teoria menţionată mai sus, dorim să exemplificăm în cele ce urmează câteva tipuri de activităţi de cercetare dezvoltare din domenii variate, având la bază Manualul Frascati.
Cine, cum? Exemple practice
Facilităţile fiscale mai sus-menţionate pot fi aplicate de societăţi care activează în domenii diferite, plecând de la industria auto, energie, IT, domeniul financiar-bancar, telecomunicaţii, agricultură etc.
Cum? Spre exemplu, activităţile de cercetare-dezvoltare în domeniul ingineriei mecanice sunt strâns legate de proiectarea produselor. Dacă procesul de proiectare implică calcule, desene, concept, instrucţiuni de operare pentru a crea prototipuri/proiecte pilot, atunci aceste activităţi ar trebui să se califice drept activităţi de cercetare/dezvoltare. Dacă aceste activităţi sunt legate doar de execuţia şi menţinerea standardelor actuale de producţie, atunci nu se pot califica drept activităţi de cercetare dezvoltare.
Industria chimică şi industriile conexe sunt de obicei candidaţi puternici pentru programe de stimulare a cercetării şi dezvoltării. De exemplu, activităţi de cercetare-dezvoltare pot fi: dezvoltare de noi hibrizi seminţe (industria agri), eficientizare proces de producţie pigmenţi, dezvoltarea şi optimizarea unor straturi de pasivare.
În domeniul IT, următoarele activităţi s-ar preta pentru deducerea suplimentară aferentă activităţilor de cercetare-dezvoltare: dezvoltarea unui nou sistem de operare/limbaj de programare, design şi implementarea unui nou motor de căutare bazat pe tehnologii noi, crearea de noi tehnici de securitate şi criptare a datelor etc.
În domeniul financiar-bancar, printre activităţile ce se pot califica pentru deducerea suplimentară ar fi următoarele: modelarea probabilităţii de rambursare anticipată, dezvoltarea de noi modele/metodologii de risc pentru procesul de creditare, crearea unui software pentru activităţi de home-banking, dezvoltarea de noi tehnici/mecanisme de investigare a profilului clienţilor cu scopul de a crea noi produse şi servicii bancare, cercetare pentru a determina noi categorii de risc ce trebuie avute în vedere în contractele de asigurare, cercetare tendinţe sociale pentru a determina impactul asupra produselor de asigurare cu scopul de a crea noi produse, dezvoltare aplicaţii/tehnologii noi pentru electronic banking, servicii de creditare/economisire/asigurare electronice etc.
În domeniul logistic, potenţiale activităţi de cercetare-dezvoltare ar fi crearea unei soluţii de machine learning pentru predicţia comenzilor, dezvoltare aplicaţie pentru urmărirea comenzilor etc.
Aşa cum am exemplificat mai sus, activităţile de cercetare-dezvoltare se pot regăsi în foarte multe domenii de activitate şi pot beneficia de aceste facilităţi fiscale prevăzute momentan în legislaţia din România.
Deşi contextul actual nu e cel mai propice, aplicarea acestor facilităţi fiscale ar impulsiona direcţionarea resurselor societăţilor spre astfel de activităţi de cercetare-dezvoltare, care în viitor vor conduce cu siguranţă la îmbunătăţirea performanţei financiare a societăţilor respective şi vor oferi un avantaj competitiv prin raportare cu alţi jucători din piaţă.
Astfel, societăţile din România ar trebui să se informeze cu privire la aplicarea acestor facilităţi şi să facă demersurile necesare pentru a beneficia de economiile generate din activităţi de cercetare-dezvoltare, ajutând astfel la promovarea unor bune practici pentru impulsionarea unor astfel de activităţi la nivel naţional.
Material redactat de Andreea Mitiriţă, Partener PwC România şi Cristina Fuioagă, Director PwC România
