Opinii

Andra Caşu şi Graţiela Constantin, EY: Digitalizarea - o nouă treaptă pe scara către eficientizarea fiscală şi nu numai

Opinie

 
 
 

Transformările tehnologice (ca element primordial), laolaltă cu presiunea venită din necesitatea alinierii la noi raportări obligatorii sau din obligativitatea aplicării unor standarde IFRS au accelerat digitalizarea instituţiilor financiare în anul ce a trecut. Schimbările s-au întâmplat pe măsură ce angajaţii au fost forţaţi de pandemie să adopte munca la distanţă, iar legătura cu clienţii s-a păstrat preponderent prin intermediul canalelor digitale.

Totodată, rolul funcţiei fiscale a devenit din ce în ce mai important, iar decizia de a investi în tehnologie pentru uz fiscal a devenit un atribut al diminuării riscurilor şi al înlesnirii realizării documentării şi prezentării de către instituţiile financiare a unor informaţii complete, corecte şi oferite la timp, inclusiv în situaţia unor controale fiscale, pe fondul întăririi comunicării virtuale autorităţi - contribuabili.

Noile tehnologii permit băncilor, asigurătorilor şi altor companii de servicii financiare consacrate să îşi revizuiască operaţiunile şi să identifice modalităţi cât mai bune şi mai rapide de a-şi servi clienţii, dar şi de a-şi eficientiza anumite operaţiuni cu impact fiscal. Cu alte cuvinte, de a-şi crea un avantaj competitiv în păstrarea cotei de piaţă pe de-o parte, iar pe de altă parte, în anumite cazuri, de a-şi îmbunătăţi anumiţi indicatori financiari. Aşadar: care e cel mai potrivit moment pentru a realiza investiţia menită să ţină actorii din industrie în cursă?

Instituţiile financiare concepeau, încă înainte de pandemie, din ce în ce mai multe produse şi servicii digitale uşor de accesat, cât mai personalizate. Totodată, îşi regândeau procesele, extindeau investiţiile în tehnologie şi testau noi aplicaţii. Presiunea adăugată de pandemie le-a determinat să accelereze şi să intensifice vizibil aceste iniţiative. Instituţiile financiare încep, pe de altă parte, să se confrunte şi cu ameninţarea venită din zona zona big tech, care încearcă să intre pe piaţa serviciilor financiare, sub forma unor facilitatori sau furnizori de plăţi, lucru aşteptat cu interes şi de către clienţi.

Astfel, potrivit unor date EY Global, disponibilitatea clienţilor de a cumpăra asigurări de la companiile de big tech a crescut de la 17% în 2016, la 36% în ianuarie 2020, pentru ca, în aprilie 2020, să facă un nou salt, la 44%.  Din acelaşi raport aflăm că 24% dintre consumatorii americani sunt foarte sau extrem de tentaţi să facă din Amazon, Apple sau Google principalul lor furnizor de servicii financiare, dacă acest lucru îi ajută în gestiunea banilor. Europenii, la rândul lor, sunt din ce în ce mai interesaţi să utilizeze aplicaţiile - creştere de 72% a utilizatorilor de aplicaţii în 2020.

Tehnologia este un element critic pentru instituţiile financiar-bancare, care le-ar uşura restructurarea modelelor operative tradiţionale, pentru un plus foarte necesar de agilitate şi randament. Să nu uităm, de asemenea, că societăţile de servicii financiare operează într-un mediu foarte reglementat, ceea ce le cere să gestioneze altfel transformarea digitală, în condiţii de maximă  transparenţă şi încredere, fapt care le-ar putea încetini procesul de transformare.

Raportările stricte şi riguroase le împing, de asemenea, în această direcţie. Standardele contabile, atât cele vechi, cât şi cele introduse recent pentru industria serviciilor financiare (de exemplu IFRS 9 si IFRS 16) fac necesară o asemenea aliniere. Acestea impun societăţilor de servicii financiare să lucreze cu date mai granulare şi să îşi coordoneze datele financiare, de risc şi de afaceri prin implementarea unor procese automatizate bine definite. Punerea în aplicare a acestor noi standarde poate fi, de asemenea, auditată mai eficient, cu ajutorul unui audit care să includă utilizarea tehnologiilor emergente în îmbunătăţirea procedurilor de evaluare a riscului.

În afara presiunilor economice, operaţionale şi de reglementare, din perspectiva fiscală să nu uităm de toate problemele date de implementarea Directivei pentru raportarea aranjamentelor transfrontaliere, DAC 6, în cadrul instituţiilor financiare (un proces încă în desfăşurare, fiind necesară o analiză continuă şi de substanţă, o monitorizare permanentă a acestui proces intern). 

Tot din punct de vedere fiscal, o nouă raportare aşteaptă a fi implementată – fişierul standard de audit, aşa numitul SAF-T, care va avea rolul de a facilita accesul autorităţilor fiscale în timp real la tranzacţiile derulate de contribuabil. Aşadar, succesul conformării în îndeplinirea acestei obligaţii va depinde de modul în care instituţiile financiare îşi vor adapta sistemele informatice.

Este de amintit că funcţia fiscală din cadrul instituţiilor financiare îşi conturează un profil din ce în ce mai pregnant în structura de business, iar rolul persoanelor care se ocupă de aria fiscală devine din ce în ce mai important şi complex. Vectorii care au condus la acest „status quo” sunt, pe de-o parte impulsul creat de necesitatea standardizării unor procese (în vederea eficientizării), şi, pe de alta, automatizarea acestora sau doar a unor părţi ale acestora (de exemplu automatizarea calculului de impozit pe profit sau TVA). Astfel, rolul decizional cu privire la funcţia fiscală, precum şi cel referitor la evaluarea şi diminuarea / eliminarea riscurilor fiscale aferente s-a conturat în ultimul timp din ce în ce mai pregnant. Să avem în vedere, printre altele, şi aspectele referitoare la priorităţile fiscale ca parte a strategiei de planificare a business-ului şi modul de cuantificare al acestora.

Întrucât relaţia cu autorităţile fiscale este de o importanţă majoră, iată că şi din perspectivă digitală remarcăm o transformare de bun augur în ceea ce priveşte comunicarea virtuală între contribuabil şi ANAF (de exemplu prin intermediul „SPV” sau al poştei electronice), în sensul unei sincronizări în acest domeniu între autorităţi şi contribuabili.

Ca un comentariu de final, aşa cum arată studiile noastre la acest moment, centrul de gravitaţie al succesului va fi constituit din utilizarea tehnologiei avansate şi din crearea unui ecosistem digital care să scadă costurile, oferind în acelaşi timp produse şi experienţe mai bune pentru clienţi, adică acel avantaj competitiv care să le consacre instituţiilor financiare rolul în piaţă. Pe de alta parte însă, o permanentă observare a tendinţelor de reglementare fiscală va ajuta la sincronizarea în continuare în privinţa raportărilor fiscale, dar şi a relaţiei deschise cu autorităţile în acest domeniu. Cu siguranţă, digitalizarea (inclusiv fiscală) va urma un trend ascendent şi, pentru contribuabili, va face diferenţa în continuare în anul care urmează.

Autori: Andra Caşu, Liderul Departamentului de Impozite Directe şi Coordonator Asistenţă Fiscală în domeniul Serviciilor Financiare, EY România

Graţiela Constantin, Director, Departamentul de Impozite Directe, Asistenţă Fiscală pentru Servicii Financiare, EY România

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.