Având în vedere perioada actuală şi riscurile la care este supusă întreaga societate nu numai sanitar, ci şi economic, este oportun să aibă loc o trecere în revistă a: (i) conceptului de infrastructură critică naţională, (ii) condiţiile în care o anumită societate s-ar putea încadra într-o astfel de categorie, (iii) procesului prin care o societate ajunge să dobândească acest statut, precum şi (iv) obligaţiile ce îi incumbă odată desemnată.
- Definiţii relevante
Ce este de fapt infrastructura critică naţională? Potrivit legii identificăm mai multe condiţii care trebuie îndeplinite în ceea ce priveşte vocaţia unui element, sistem sau al unei componente a acestuia de a fi identificat ca potenţială infrastructură critică naţională („ICN”):
- Trebuie să fie un element, un sistem sau componentă a acestuia. Interpretând gramatical definiţia, putem observa că legiuitorul a avut în vedere o plaja a obiectului ICN-urilor destul de largă, putând fi incluse diferite obiective de interes precum: hypermarketuri, bănci, anumite reţele specifice necesare pentru activităţi, ferme etc.
- Să se afle pe teritoriul României.
- Elementul, sistemul sau o componentă a acestuia este esenţial pentru menţinerea funcţiilor vitale ale societăţii, sănătăţii, siguranţei, securităţii, bunăstării sociale ori economice a persoanelor.
- Perturbarea sau distrugerea respectivului element, sistem sau o componentă a acestuia să aibă un impact semnificativ la nivel naţional.
O definiţie similară este dată şi infrastructurii critică europeană („ICE”) - o infrastructură critică naţională, a cărei perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ asupra a cel puţin două state membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare state membre. Importanţa impactului se evaluează din perspectiva criteriilor intersectoriale. Acesta include efectele ce rezultă din relaţiile intersectoriale de dependenţă de alte tipuri de infrastructuri.
Articolul va avea în vedere în principal ICN-urile în timp ce atragem atenţia că ne vom afla în cazul unui ICE în eventualitatea în care impactul este la nivelul Uniunii Europene. Este de amintit că cele arătate mai jos şi aplicabile ICN-urilor sunt aplicabile de asemenea şi ICE-urilor, cu menţiunea că cele din urmă au un număr de obligaţii în plus având în vedere impactul unional al acestora.
O altă definiţie relevantă este cea a serviciilor esenţiale. Conform legii, serviciile esenţiale reprezintă acele servicii, facilităţi ori activităţi care sunt sau ar putea fi necesare pentru a asigura un standard minim de trai şi bunăstare a societăţii şi a căror degradare sau întrerupere a furnizării lor, ca urmare a perturbării ori distrugerii sistemului fizic de bază, ar afecta semnificativ siguranţa sau securitatea populaţiei şi funcţionarea instituţiilor statului.
De asemenea, este relevantă şi definiţia PSO (denumire proprie O.U.G. nr. 98/2010, dar care în principiu, reprezintă un document, un plan de securitate). Astfel, PSO este definit ca documentul de planificare la nivel strategic, cu caracter operativ prin procedurile asociate, elaborat pentru fiecare ICN/ICE desemnată şi destinat realizării managementului riscurilor de la nivelul ICN/ICE, care defineşte scopul, obiectivele, cerinţele şi măsurile de securitate ale acestora. Toate ICN-urile trebuie să aibă întocmit un astfel de PSO.
- Împărţirea Infrastructurilor Critice Naţionale în sectoare şi subsectoare
Legiuitorul a creat o listă cu sectoare şi subsectoare, având în vedere gama largă de zone unde putem întâlni infrastructură critică naţională. Spre exemplu, avem sectoare precum: „Alimentaţie şi agricultură” unde s-ar putea încadra hypermarketuri-le şi fermele; „Financiar-Bancar” unde s-ar putea încadra băncile; sau „Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor” unde s-ar putea încadra serviciile poştale sau infrastructuri de emisie radio-TV, precum şi infrastructurile care permit accesul la Internet.
Mai departe, şi aceste sectoare sunt împărţiţe în subsectoare. Spre exemplu, sectorul Financiar-Bancar este împărţit în cinci subsectoare: Taxe şi Impozite, Asigurări, Bănci, Bursa de Valori, Trezorerie şi Sisteme de plăţi. Toate aceste sectoare şi subsectoare se pot regăsi în Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 98/2010.
În funcţie de sectorul şi subsectorul incident, există repartizată o autoritate publică responsabilă, care va îndeplini anumite atribuţii prevăzute de O.U.G. nr. 98/2010 în ceea ce priveşte sectorul şi subsectorul arondat. Spre exemplu, la nivelul sectorului de activitate „Alimentaţie şi agricultură” sunt desemnate autorităţi publice responsabile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor („ANSVSA”).
Autorităţile publice responsabile au numeroase atribuţii în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei privind ICN-urile, printre care: stabilesc criterii sectoriale/intersectoriale şi praguri critice aferente de la care un element poate fi considerat ICN/ICE; coordonează activităţile specifice procesului de identificare a ICN-urilor/ICE-urilor; avizează PSO-urile (planurile de securitate) pentru ICN-urile/ICE-urile aflate în responsabilitate; propun Guvernului desemnarea unei infrastructuri ca ICN/ICE; au atribuţii de verificare a îndeplinirii obligaţiilor de către ICN-uri/ICE-uri, dar şi altele.
- Procedura de identificare a ICN/ICE:
- Autorităţile publice responsabile identifică potenţialele ICN/ICE care corespund criteriilor sectoriale şi intersectoriale (a se vedea punctul IV pentru discuţia privind criteriile sectoare şi intersectoriale). Persoanele juridice sau private care desfăşoară activităţi şi furnizează servicii esenţiale de interes naţional în sectoarele şi subsectoarele relevante au obligaţia de a participa, la solicitarea autorităţilor publice responsabile sau a M.A.I., la procesul de identificare şi desemnare a ICN/ICE.
- În urma procesului de identificare a potenţialelor ICN/ICE, autorităţile publice responsabile propun M.A.I., prin Centrul National de Coordonare a Protecţiei Infrastructurilor Critice, desemnarea respectivei infrastructuri ca fiind ICN/ICE.
- Desemnarea ICN/ICE se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Autorităţile publice responsabile informează proprietarul/operatorul/administratorul (în continuare „Deţinătorii”) de ICN/ICE cu privire la desemnarea acestuia ca ICN/ICE în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a actului normativ de desemnare.
- În termen de 9 luni de la desemnarea unei infrastructuri drept ICN/ICE, Deţinătorii elaborează planul de securitate (PSO) prin care identifică elementele de infrastructură critică ale ICN/ICE şi soluţiile de securitate existente sau care urmează să fie puse în aplicare pentru protecţia acestora. Planul e transmis spre avizare autorităţilor publice responsabile.
- Autorităţile publice responsabile efectuează, împreună cu Deţinătorii de ICN/ICE, o evaluare a riscurilor şi ameninţărilor la care sunt expuse ICN/ICE în termen de un an de la desemnarea infrastructurii critice drept ICN/ICE. Evaluarea conţine inclusiv propuneri cu privire la necesitatea îmbunătăţirii protecţiei ICN/ICE desemnate în cadrul subsectoarelor şi se prezintă spre aprobare primului-ministru. Ulterior, evaluarea se realizează anual.
Trebuie menţionat că termenele actuale ar putea fi scurtate prin modificări legislative (O.U.G./lege), mai ales în condiţiile în care urgenţa ar reclama o astfel de necesitate.
- Criterii sectoriale şi intersectoriale ce stau la baza identificării ICN/ICE:
Identificarea ICN-urilor/ICE-urilor se realizează pe baza atât a unor criterii sectoriale, aplicabile doar sectorului respectiv, cât şi pe baza unor criterii intersectoriale, aplicabile tuturor sectoarelor.
În ceea ce priveşte criteriile sectoriale, acestea se stabilesc prin ordine ale conducătorilor autorităţilor publice responsabile, fiind particularizate pentru fiecare sector în parte. Spre exemplu, în sectorul „Alimentaţie şi agricultură, criteriile sectoriale sunt stabilite prin Ordinul ANSVSA nr. 117/519/2019 pentru stabilirea criteriilor sectoriale şi a pragurilor critice aferente sectorului ICN infrastructură critică naţională - "Alimentaţie şi agricultură”.
Ordinul ANSVSA amintit mai sus are în vedere mai multe aspecte. Spre exemplu, pentru hypermarketuri ar avea relevanţă următoarele criterii: (i) sunt puncte critice sau elemente aparţinând operatorilor economici sau organismelor guvernamentale şi care, odată afectate sau distruse, pot determina: disfuncţii, vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări, stări de pericol, agresiuni care să influenţeze major buna funcţionare a societăţii în ansamblul ei; (ii) sunt structuri vitale care, prin imposibilitatea operatorului economic de a-şi exercita funcţiunile, împiedică accesul populaţiei la resurse vitale: sisteme de prelucrare şi depozitare a produselor agroalimentare.
De cealaltă parte avem criteriile intersectoriale, care se aplică tuturor sectoarelor. Acestea sunt: (i) numărul de victime – evaluat prin raportare la numărul posibil de decese sau vătămări; (ii) efectele asupra economiei – evaluat în funcţie de importanţa pierderilor economice şi/sau a degradării produselor sau serviciilor, inclusiv eventualele efecte asupra mediului; (iii) efectele asupra populaţiei – evaluat în funcţie de impactul asupra încrederii acesteia, suferinţa fizică sau perturbarea vieţii cotidiene, inclusiv pierderea de servicii esenţiale. Criteriile intersectoriale nu sunt cumulative pentru identificarea ICN/ICE.
- Obligaţiile şi atribuţiile proprietarilor, operatorilor sau administratorilor ICN/ICE
Deţinătorii de ICN-uri/ICE-uri vor avea mai multe obligaţii odată cu desemnarea, cum ar fi: vor desemna un ofiţer de legătură în relaţia cu autorităţile publice responsabile pentru securitatea infrastructurii critice. În termen de un an de la desemnarea ca ICN/ICE, autorităţile publice responsabile şi Deţinătorii de ICN/ICE vor asigura pregătirea ofiţerilor de legătură pentru securitatea ICN/ICE şi a personalului desemnat să îndeplinească atribuţii în domeniul protecţiei infrastructurilor critice în unităţile de învăţământ pentru formare şi dezvoltare profesională abilitate, în condiţiile legii. De asemenea, elaborează pentru fiecare ICN/ICE din responsabilitate un plan de securitate (PSO) ce are caracter operativ şi în care sunt definite scopul, obiectivele importante, o analiză de risc, cerinţele şi măsurile de securitate ale infrastructurii critice.
Un alt aspect important este că asigură securitatea infrastructurii, implementează măsuri de reducere a vulnerabilităţilor infrastructurii critice şi asigură resursele financiare necesare organizării şi desfăşurării activităţilor de protecţie a acesteia. De asemenea, informează autorităţile publice responsabile cu privire la orice modificare ce ar putea avea impact asupra infrastructurii.
Toate aceste obligaţii intervin doar în măsura în care se adoptă o Hotărâre de Guvern prin care Guvernul desemnează respectivul obiectiv ca fiind ICN/ICE, iar nerespectarea lor poate fi sancţionată cu amenzi contravenţionale care variază în funcţie de încălcare de la 2.000 RON până la 30.000 RON.
În concluzie, conceptul de infrastructură critică naţională vizează, intuitiv, orice element critic pentru statul român şi populaţia acestuia în absenţa căruia s-ar putea naşte o criză pentru populaţie de orice fel – energie, sănătate, aprovizionare cu alimente, economic etc. Este de reţinut că această reglementare are în vedere ca prin desemnarea unui obiectiv drept ICN/ICE şi impunerea obligaţiilor amintite să se asigure continuitatea şi siguranţa respectivelor obiective, iar în niciun caz să impună inutil birocraţie asupra potenţialelor ICN-uri/ICE-uri.
Adrian Cristea este senior associate, iar Adrian Zamfir este associate în cadrul casei de avocatură Filip&Company.
