Dintre toate ziarele care s-au orientat către internet, singurele pentru care situaţia financiară s-a îmbunătăţit cu adevărat au fost cele care şi-au păstrat formatul tradiţional, pe hârtie, scrie publicaţia franceză Les Echos.
În Franţa, problema trecerii presei pe format electronic este mai actuală ca niciodată. "France Soir" va face acest salt, avut în vedere şi de mulţi dintre viitorii potenţiali cumpărători ai "La Tribune". Niciunul dintre specialiştii în presă consultaţi de Les Echos nu au putut da exemple convingătoare de trecere totală cu succes la formatul electronic, nici măcar pentru SUA, unde presa, prinsă în criză mai rapid ca oriunde, este pionieră în acest domeniu.
În SUA, multe dintre ziare locale care au optat în 2009 pentru publicarea exclusiv pe internet au dispărut de atunci. "Este cazul Tucson Citizen sau al Rocky Mountain News", a afirmat Juan Senor, asociat la Innovation Media Consulting. Primul a devenit o colecţie de bloguri, iar al doilea şi-a închis porţile. Seattle Post Intelligencer există şi astăzi, dar redacţia i-a fost redusă drastic, de la 160 de persoane la doar 20. În versiunea pe hârtie, ziarul se vindea în 100.000 de exemplare pe zi, dar pierdea 14 milioane de dolari pe an. Seattle Post susţine că în versiunea electronică are patru milioane de cititori pe lună. Compania mamă, grupul Hearst, refuză însă să-i facă publice rezultatele, ceea ce nu este un semn bun, notează Les Echos.
"În realitate, un ziar nu poate supravieţui pe Web fără a face jurnalism bun. Multe jurnale sunt moarte nu din cauza modului în care ajung la cititor, ci din lipsa investiţiilor în jurnalism", explică Juan Senor.
Singurele experienţe reuşite (sau cel puţin mai puţin ratate) de reorientare către internet sunt cele în care editorul a păstrat suportul hârtiei. Chiar şi cu o audienţă în creştere rapidă, portalurile de informaţii au probleme în a se finanţa din publicitate, având în vedere tarifele cu mult mai mici cerute pentru Web decât cele pentru ediţiile pe hârtie.
Exemplul Christian Science Monitor este emblematic. Cotidianul, cu sediul la Boston dar cu tiraj naţional (40.000 de abonaţi înainte de 2009) a renunţat la hârtie în martie 2009, dar a păstrat o revistă săptămânală. Doi ani şi jumătate mai târziu, publicaţia şi-a redus semnificativ pierderile, de la 20 de milioane de dolari pe an înainte de 2009 la 13,3 milioane de dolari în 2010 şi 10 milioane de dolari anul trecut, în principal datorită revistei, care a sedus 75.000 de abonaţi şi mai multe agenţii de publicitate decât a anticipat.
Pierderile de venituri legate de abandonarea formatului pe hârtie au fost mai mult decât compensate de economiile substanţiale rezultate (din printare, distribuţie şi reducerea numărului ziariştilor de la 95 la 80). Dar "veniturile din publicitate pe internet nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor noastre", afirma în 2010 John Yemma, managerul Christian Science Monitor. De atunci, audienţa site-ului a crescut de cinci ori, la aproape 10 milioane de vizitatori unici pe lună.
Un alt exemplu este cel al publicaţiei franceze Agefi. Cotidianul, destinat profesioniştilor din finanţe, a trecut pe internet înaintea multora, în 2005. În prezent are un site, o ediţie web şi două săptămânale pe hârtie. Potrivit conducerii, rezultatele financiare nete au fost pozitive anul trecut, cu o cifră de afaceri de 12,3 milioane de euro. Însă doar 35% din aceste venituri provin din internet. Publicitatea pe print aduce peste 30% din veniturile totale ale companiei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
