Daca o democratie sanatoasa depinde de un sistem media sanatos, atunci se intampla ceva profund ingrijorator cu situatia din Japonia, scrie Financial Times.
O serie de scandaluri au zdruncinat sectorul media in ultimele luni, subminand increderea publicului in cele mai influenete organizatii de presa din tara si scotand la iveala intrebari, dezbatute timp indelungat, despre modul in care acestea functioneaza.
Luna trecuta, NHK, postul public de televiziune din Japonia, a recunoscut ca patru dintre angajatii sai au fost concediati pentru ca au facut evaziune fiscala in valoare de 9,7 milioane de yeni (aproape o suta de mii de dolari), inclusiv din banii pentru abonamentul platit de cetateni.
Aceste evenimente au urmat unui lant de alte dezvaluiri compromitatoare. Un producator din NHK a fost descoperit luand peste 48,9 milioane de yeni din banii postului. Pentru alti doi angajati, s-a demonstrat ca folosisera necorespunzator 3 milioane de yeni din banii postului, un director regional a sustras 900 de mii de yeni si seful biroului din Seoul al NHK a fost gasit vinovat de supraevaluarea cheltuielilor necesare si de folosirea ilegala a 44 de milioane de yeni in patru ani. Acesta a fost concediat.
Incidente de genul acesta creeaza o imagine de neglijenta a corporatiilor de presa din Japonia, daca nu chiar de fraude evidente, mai ales la postul national de televiziune.
Din pacate, NHK nu este singurul post care se confrunta cu acest gen de probleme, in randul organizatiilor de presa din Japonia gasindu-se si alte cazuri de frauda, nu numai financiara.
Situatia de anul trecut de la Nippon Television Network (NTV), unul dintre cele mai mari posturi comerciale din Japonia a fost destul de tumultuoasa, dupa ce unul dintre producatori a falsificat valoarea rating-ului pe care il atingea postul. Un caz asemanator este acela al fostului presedinte al Nihon Keizai Shimbun, cotidianul financiar din Japonia, care a fost nevoit sa demisioneze dupa ce s-a demonstrat ca nu a folosit corespunzator fondurile pentru suplimente.
Un alt mare scandal a fost acela legat de revista Sentaku, o publicatie lunara care are reputatia de a fi foarte explicita in cometariile pe care le face. In luna iunie, politia a arestat, sub acuzatia de mita, un oficial de la ministerul sanatatii, muncii si bunastarii sociale si pe presedintele Sentaku Agency, o agentie de publicitate care apartine Sentaku.
Ceea ce a inrautatit situatia este ca organizatiile implicate nu au raspuns clar acuzatiilor.
NHK a recunoscut evaziunea fiscala si cazurile de frauda numai cand erau pe punctul de a fi facute publice de catre revista de scandal Shukan Bunshum.
Apararea NHK a fost ca directorul vinovat stia inca din 2001 ca nu a folosit fondurile corespunzator, dar ca "nu si-a dat seama de amploarea situatiei create".Postul a refuzat in mod constant sa difuzeze procedurile legale in care presedintele postului, Katsuji Ebisawa, a fost interogat de un comitet al parlamentului japonez, luna trecuta. Ebisawa si-a cerut, ulterior, scuze in direct pentru scandalul creat.
Referitor la NTV, care a facut cunoscut incidentul numai dupa ce o revista saptamanala a obtinut acele informatii, acestia au blocat accesul acelei reviste la conferinta de presa despre investigarea scandalului.
Anumiti critici considera ca situatia a fost exacerbata din cauza naturii inchise a mijloacelor media din Japonia.
Acestia spun ca media din Japonia nu are libertate de exprimare, ca preia informatii "oferite cu lingurita" de catre oficialitati, printr-un sistem inchis de cluburi de presa sau asa-numitele cluburi "kisha" (centre de influenta).
In japonia, aproape toate anunturile oficialilor sau stiri trec printr-un kisha club, care apartin diverselor companii.
Sustinatorii acestui sistem sustin ca acest lucru asigura ca media va avea acces la oficialitati si la conferinte de presa, si ca da consortiilor media mai multe informatii decat daca ar fi lucrat pe cont propriu.
Dar, conform criticilor sistemului, acest procedeu a creat o cultura inchisa, comoda, care include cel mai influent cotidian si cel mai important post de televiziune si oamenii despre care scriu, lucru care descurajeaza accesul liber al publicului la informatii sigure si corecte, mai ales despre nivelul coruptiei din orice sector. Informatiile par sa fie aceleasi in multe publicatii, fiindca jurnalistii se bazeaza pe surse oficiale pentru baza articolului.
"Daca se incalca regulile si abordeaza un subiect despre care clubul a decis tacit sa nu fie luat in discutie, se distruge armonia si cel care a scris risca sa fie ostracizat", spune Hirotaka Futatsuki, editor de stiri la Nikkan Gendai, un cotidian tabloid.
Dar daca media nu opereaza pe baza distantarii de problema abordata cum, se intraba criticii, poate publicul japonez - care, in cele mai multe cazuri, nu stie despre cluburile kisha - sa aiba incredere ca va fi facuta publica orice fapta de coruptie din diversele domenii de activitate si la diverse nivele.
"Intreg sistemul este nesanatos in termenii libertatii presei, ai calitatii jurnalismului si chiar ai democratiei din aceasta tara", spune Etienne Reuter, presedintele pe presa si probleme publice la Delegatia Comisiei Europene in Tokio.
"Cel mai rau rezultat al sistemului este ca duce la manipularea informatiilor", spune Toshiyuki Maesaka, fost jurnalist si, actualmente profesor la departamenul de relatii intenationale al Universitatii din Shizuoka. "Media nu mai lucreaza pentru public, si nu mai pune intrebari de interes public".
Sistemul cluburilor kisha nu acopera toate tipurile de media. Trusturile de presa straine, mai ales organizatiile multinationale, pot participa la presa japoneza, dar, in general, revistele si ziarele tabloide sunt excluse.
Anumiti editori, ca Yoji Suzuki, redactor sef la Shukan Bunshun, lucreaza in afara sistemului.
"Credem ca este un lucru bun sa nu ne alaturam cluburilor kisha, pentru ca, asa, putem critica ministerele fara vreo ezitare", spune acesta.
In urma presiunii din partea Comisiei Europene, cluburile kisha afiliate guvernului, au fost de acord, la inceputul acestui an, sa admita acreditarea jurnalistilor straini la reuniunile de presa oficiale. Au mai existat, totusi, alte cateva incercari de a se renunta la acest sistem. Sistemul functioneaza "eficient" si "nu este nevoie sa il eliminam", se spune intr-o declaratie a Asociatiei Producatorilor si Editorilor de Presa
Incapacitatea de a raspunde problemelor de interes public din cauza lipsei de transparenta si de manageriat corect in presa japoneza, este foarte posibil sa influenteze negativ publicul, care nu va mai crede in ceea ce este scris.
"Poate fi exagerat sa spun acest lucru, dat sistemul este un fel de sinucidere pentru media", spune Suzuki.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
