Acum patru ani, intr-o dupa-amiaza de iarna, directorii Hollinger International s-au intalnit cu presedintele companiei, Conrad Black, intr-o sedinta speciala a consiliului de conducere.
Cei opt directori ai trustului de presa, care detine, printre altele, cotidianele Chicago Sun-Times si Jerusalem Post, au aprobat rapid o serie de tranzactii, conform celor mentionate in procesul verbal de dupa intalnire si au eliberat mai tarziu un raport, scrie The Wall Street Journal.
Tot atunci, consiliul de conducere a premiat o companie privata, controlata de Conrad Black, cu 38 de milioane de dolari, sub forma unor "indemnizatii pentru management", ca parte a unui program desfasurat de echipa condusa de Black de a externaliza managementul companiei si de a-l incredinta companiei dirijate de el. S-a aprobat de asemenea vanzarea a doua cotidiene profitabile unei alte companii controlate de Black si alti directori de la Hollinger, in schimbul unui singur dolar pentru fiecare. De asemenea, in aceeasi sedinta, Consiliul a distribuit profitul unitatii Hollinger Internet catre Black si colegii sai.
La finalul intrunirii, directorii au hotarat sa isi acorde si o marire de salariu. Sedinta a durat aproximativ o ora si jumatate, potrivit declaratiilor a doi directori prezenti la acea intrunire.
Consiliile de conducere ale companiilor afectate de scandaluri, de la Enron pana la Tyco International, au fost indelung criticate pentru politica neglijenta de conducere si pentru executarea unui control precar al afacerii.
Conducerea Hollinger - formata din persoane cu care Black avea legaturi sociale, politice si de afaceri - apare ca un caz special de supraveghere pasiva. Directorii de la Hollinger au aprobat in sedinta deschisa mai mult de jumatate dintre tranzactiile prin care Black si colegii sai au reusit sa "aspire" mai mult de 400 mil. de dolari din trezoreria trustului de presa, conform unei investigatii realizata asupra companiei, coordonata de Richard Breen, fost presedinte al organismului american de supraveghere a pietei de capital - Securities and Exchange Commission.
Raportul de 500 de pagini intocmit de Breeden, care a fost eliberat in aceasta luna, reflecta o imagine detaliata a consiliului de administratie al companiei, care functiona ca un salon politic din inalta societate, neglijandu-si responsabilitatile de supraveghere a afacerii. Black a dus o lupta apriga pentru a castiga loialitatea directorilor, organizand cine festive si alte evenimente mondene in cinstea lor. Pe masura ce scandalul iesea la iveala, directorul Henry Kissinger a incercat sa negocieze cu compania fara stirea lui Black.
Potrivit raportului lui Breeden, si a interviurilor cu directorii si oficialii companiei, consiliul discuta rareori problemele critice care nu suportau amanare, in ciuda semnalelor de avertizare pe care le receptau. Suplimentar la comisioanele pentru management si altor plati, raportul precizeaza ca, retroactiv, consiliul a aprobat ca Black sa poata folosi suma de 8 mil. de dolari din banii companiei pentru a achizitiona obiecte apartinand fostului presedinte american Franklin D. Roosevelt, pe care le-a folosit pentru a scrie o biografie a presedintelui.
Mark Kipnis, pe atunci consilier al corporatiei, a declarat anchetatorilor ca nu era nevoie sa fie "strecurat" ceva pe langa comisia de audit, pentru ca acestia, "din rutina, aprobau orice", mentioneaza raportul.
Cativa dintre directorii de la Hollinger, au explicat anchetatorilor ca au fost indusi in eroare de catre Black in unele tranzactii. Robert Strauss, un veteran al consiliului in varsta de 85 de ani, fost ambasador al Americii in Uniunea Sovietica, ce a parasit consiliul de conducere in 2002, a afirmat intr-un interviu ca, pe vremea cand facea parte din consiliu, nu punea foarte multe intrebari deoarece "avea incredere deplina in Black".
Unii directori au spus ca nu era printre indatoririle lor sa inspecteze afacerile Hollinger. "Consiliul nu conduce compania si, cred ca directorii sunt indreptatiti sa creada ca nu vor fi mintiti si ca nici o informatie nu le va fi tainuita", a declarat James Thompson, ex-guvernatorul statului Illinois, care a facut parte din consiliul de administratie si a fost seful comisiei de audit a companiei.
Raportul Breeden aduce la cunostinta faptul ca informatiile transmise consiliului nu erau intotdeauna "complete si exacte in intregime". De fapt, Black a fost demis de catre consiliu, dupa ce a aflat ca acesta incasase o suma de 32 mil. de dolari, prin plati neautorizate. Raportul concluzioneaza ca membrii consiliului trebuie judecati luand in considerare si incercarea acestora de a musamaliza cazul.
Intr-o declaratie facuta prin intermediul unui purtator de cuvant, Black a afirmat ca nici unul dintre senior-managerii sau directorii de la Hollinger nu a actionat neadecvat. El a adaugat ca managementului Hollinger "nu i-a fost restrictionat niciodata accesul la informatie si nu a fost intentionat indus in eroare".
O hotarare in acest scandal se poate dovedi costisitoare pentru membrii consiliului. Cardinal Capital Management, unul dintre actionarii importanti ai Hollinger, a intentat un proces directorilor, acuzandu-i de abuz in serviciu. Directorii independenti ai companiei se afla in discutii cu noul management al Hollinger pentru a stabili potentialele plangeri pe care compania le-ar putea face in legatura cu activitatea lor.
Black si fotografia mentorului sau
Potrivit proceselor verbale si afirmatiilor directorilor participanti, sedintele erau foarte scurte, pe ordinea de zi aflandu-se de regula probleme comune. De obicei, acestea se tineau in birourile Hollinger din New York. Printr-un computer aflat in fata scaunului sau, Black controla luminile din camera, sunetul si chiar jaluzelele de la ferestre, pe care le modifica in timpul intrunirilor, conform declaratiilor unui participant. Pe peretii camerei erau scrise fraze ale fostului presedinte american Franklin D. Roosevelt, iar in stanga lui Black trona o fotografie a mafiotului Al Capone.
Black incasa comisioane pentru management, pentru ca administra grupul Hollinger pe baza unei intelegeri care data inca din momentul in care a fost fondata compania. Acestea erau transferate catre companiile Ravelston si Hollinger Inc., doua companii prin care el controla Hollinger International.
Unii directori sustin ca, in deciziile lor, se bizuiau pe recomandarile comisiei de audit. Membrii comisiei de audit au dat declaratii contradictorii in legatura cu modul in care aprobau acordarea acestor comisioane. Thompson a afirmat ca negocierile erau "produsul intregii comisii de audit, iar deciziile nu le luam doar eu si cu Radler" (director operational la Hollinger si actionar la Ravelston). Alti membrii ai comisiei de audit, printre care Richard Burt, fost ambasador al Germaniei si doamna Kravis, sotia directorului financiar la Hollinger si economist in companie, au declarat anchetatorilor ca "au respectat in totalitate" indicatiile lui Thompson.
Si episoadele comisioanelor acordate au continuat. Dupa ce Hollinger a cedat un grup de cotidiene canadiene, in anul 2000, Black si colegii sai au solicitat un comision special de separare ("break fee") de 19,4 mil. de dolari, argumentand ca, dat fiind faptul ca Hollinger va deveni o companie mai mica, vor scadea si comisioanele incasate de Ravelston pentru managementul companiei.
Directorii au mai cerut alte 32,4 mil. de dolari, plati legate de acordurile de non-interventie incheiate de companie. Asemenea intelegeri, in care companiile se pun de acord sa nu participe la vanzarile de active pe care le face o companie, sunt des intalnite in industrie. Dar, comisioanele provenite din astfel de tranzactii sunt virate catre firme, in mod normal, iar nu directorilor, dupa cum au solicitat Black si colegii lui.
Pe langa acestea, bugetul companiei Hollinger, a fost serios afectat de actiunile de sponsorizare, de protocol si caritabile, precum si de investitiile realizate mai mult pe criterii "afective", pe care Black le-a desfasurat in perioada in care s-a aflat la conducerea companiei. Toate acestea erau menite sa consolideze networking-ul si largeasca sfera de influenta personala a lui Black.
Si tu, Brutus?
Reactia consiliului la criticile din ce in ce mai puternice, in privinta relatiei incalcite a lui Black cu Hollinger, a fost tardiva. In 2001, o firma de investitii din New York, Tweedy Browne, actionara la Hollinger, a trimis o scrisoare directorilor in care cerea explicatii in legatura cu comisioanele pentru management si platile pentru non-interventie. Cand au solicitat opinia lui Black, el a spus directorilor ca s-a intalnit cu acel actionar si i-a "satisfacut curiozitatea", conform declaratiilor acestora. Consiliul nu a luat nici o masura in acel moment.
In noiembrie 2003, la inceputul procedurii de demitere a lui Black din functia de director general, Kissinger a incercat sa obtina o despartire amiabila a lui Black de companie. In prealabil, Black cazuse de acord sa restituie partea sa incasata din platile neautorizate, dar in luna ianuarie nu s-a tinut de cuvant. Kissinger a insistat pe langa Breeden pentru a continua negocierile cu Black in legatura cu aceste plati. Aceasta, drept rezultat, i-a acordat lui Black o perioada de gratie de doua saptamani.
In aceeasi luna, cand consiliul a aflat ca Black negocia o vanzare in interes propriu in companie, chiar si Kissinger s-a intors impotriva lui. Directorii au initiat o sedinta extaordinara pentru a forma o comisie care sa examineze vanzarile de active de la Hollinger. Black si sotia sa au fost exclusi din comisie.
In timpul unei conferinte prin telefon, in care Black a putut auzi fiecare director votand pentru inlaturarea lui de la conducerea companiei, potrivit martorilor, in momentul in care a venit randul lui Kissinger sa voteze, Black a intervenit: "Si tu, Brutus?".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
