♦ În faţa dificultăţilor majore cu care se confruntă statul în privinţa veniturilor sale, economişti, instituţii, universităţi, think tankuri vin cu ipoteze atât de variate pentru remediere încât este greu de ales între soluţii pentru că aici nu se dă, ci se ia l E ca şi cum i-ai pune unui copil un platou cu prăjituri în faţă şi apoi i-ai spune că trebuie să renunţe la jumătate din ele şi trebuie să se hotărască repede la care renunţă.
Consiliul Fiscal a publicat anul trecut o amplă analiză editată de cei mai buni economişti ai României, despre soarta bugetului - un buget în derivă - iar prima soluţie propusă erau eliminarea nişelor fiscale (scutirea de impozit pentru sectorul IT, scutirea plăţii CASS pentru agricultori şi constructori, facilităţi pentru PFA etc.) care ar aduce bugetului 3% din PIB, la un venit actual de doar 27% din PIB din taxe fiscale, faţă de media UE de 41% din PIB.
Eugen Rădulescu, fostul director al Direcţiei de Stabilitate Financiară din BNR, care a părăsit curând această funcţie, a exprimat plastic situaţia nişelor fiscale: totdeauna când ţi se dă, îţi fată vaca, când ţi se ia, îţi moare viţelul.
„Cum se poate? Oameni care câştigă 2.000 - 3.000 - 4.000 de euro pe lună nu plătesc impozit pe venit!“ se miră Rădulescu. Dar cei cu salariul minim pe economie de 1.800 de lei (360 de euro) plătesc acest impozit.
Şi mai spune Rădulescu: Este absurd şi lipsit de sens ca în construcţii, agricultură şi industrie alimentară, angajaţii să nu plătească CASS, dar să beneficieze de serviciile medicale care sunt plătite de ceilalţi.
