Jan Kees Martijn, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional (FMI) în România, a vorbit în conferinţa de presă care încheie misiunea FMI în România din această toamnă, despre perspectivele economice ale României şi despre evoluţia deficitului bugetar şi a deficitului de cont curent, precum şi despre pachetul fiscal propus de guvern pentru reducerea deficitului bugetar.
În opinia FMI, deficitul bugetar va fi de 6% în 2023 şi de 5% în 2024, mult peste ţintele asumate de guvernul României, cu toate acestea, nu s-a discutat un acord de împrumut cu FMI, dar România are acest drept oricând, a mai spus el.
Declaraţia în urma misiunii FMI din România în toamna lui 2023:
Romania a trecut destul de bine peste şocurile economice cauzate de pandemie, războiul din Ucraina desfăşurat de Rusia şi creşterile ulterioare ale preţurilor la energie şi alimente. Ţara şi-a continuat procesul de convergenţă către venituri mai mari în comparaţie cu ţările din UE. Principala provocare politică constă în punerea finanţelor publice pe un curs sustenabil.
• Pachetul fiscal recent adoptat reprezintă un prim pas important pentru reducerea deficitului fiscal ridicat. Cu toate acestea, sunt necesare reforme fiscale ambiţioase suplimentare pentru a reconstrui spaţiul fiscal, pentru a face sistemul fiscal mai echitabil şi mai eficient şi pentru a creşte veniturile destinate întăririi serviciilor publice.
• În plus, politica fiscală trebuie să devină mai previzibilă. Stabilirea unei traiectorii credibile pentru consolidarea fiscală pe termen mediu va ajuta la obţinerea de finanţare pe piaţă la costuri de împrumut mai mici. Anunţarea cu mult timp în avans a altor reforme fiscale va ajuta companiile şi lucrătorii să se adapteze la aceste schimbări.
• După strângerea politicii monetare, inflaţia scade. Politica monetară nu ar trebui să fie relaxată până când inflaţia de bază nu intră pe o traiectorie fermă descendentă, aşa cum este necesar pentru a readuce inflaţia generală în banda de toleranţă a Băncii Naţionale a României (BNR) în jurul obiectivului său până la mijlocul anului 2025.
• Reformele structurale trebuie să abordeze deficienţele în guvernanţă şi să îmbunătăţească furnizarea serviciilor publice. Este necesar un efort major pentru a sprijini tranziţia României către o economie neutra din punct de vedere al emisiilor de carbon.
Context
După o performanţă robustă în 2022, creşterea economică s-a încetinit în prima jumătate a anului 2023. Scăderea a fost determinată în mare parte de o consumaţie mai slabă, pe fondul inflaţiei ridicate care a erodat veniturile reale. Între timp, investiţiile publice şi private au rămas puternice. Inflaţia a atins un vârf în noiembrie 2022 şi de atunci a scăzut constant, datorită efectelor de bază, reducerii preţurilor la energie şi alimente, relaxării blocajelor de ofertă şi strângerii monetare. Deficitul contului curent rămâne semnificativ, dar este în scădere şi este în mare parte finanţat din granturile UE şi fluxurile de investiţii directe. Rezervele internaţionale rămân adecvate.
Perspective şi Riscuri
Cu toate încetinirea, se aşteaptă ca creşterea economică să rămână destul de robustă şi mai mare decât în majoritatea ţărilor similare. În 2023, se proiectează o creştere de 2¼ la sută, susţinută de investiţii puternice. În 2024, se aşteaptă ca economia să se redreseze uşor, cu o creştere de aproximativ 2¾ la sută, pe fondul creşterii veniturilor reale şi a cererii externe mai puternice, care sunt parţial compensate de consolidarea fiscală necesară. Pe termen mediu, economia ar urma să revină la rata sa de creştere potenţială de 3¾ la sută, pe măsură ce consumul revine, iar investiţiile, susţinute de fondurile Facilităţii de Redresare şi Rezilienţă, rămân solide. Odată cu slăbirea creşterii economice, se preconizează că inflaţia va încetini de la 7½ la sută la sfârşitul anului 2023 la 4½ la sută până la sfârşitul anului 2024, totuşi mult peste banda ţintă de inflaţie a BNR.
Riscurile asociate acestor perspective sunt semnificative. Războiul Rusiei în Ucraina, o posibilă slăbire suplimentară a activităţii în Europa sau o încetinire bruscă a creşterii globale ar putea submina creşterea şi fluxurile de capital către pieţele emergente. Creşterea salariilor semnificative în România ar putea întârzia scăderea prognozată a inflaţiei de bază. În cele din urmă, ar putea fi dificil să se implementeze consolidarea fiscală şi următorii paşi din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) într-un an cu mai multe alegeri.
Priorităţile Politicii
Politica Fiscală
Pachetul fiscal recent adoptat reprezintă un pas în direcţia corectă, dar este necesară o ajustare suplimentară. Ţinta originală de deficit pentru 2023 de 4,4 la sută din PIB este acum probabil inaccesibilă, şi estimăm un deficit de 6 la sută din PIB. Noul pachet fiscal va îmbunătăţi finanţele publice în 2024 şi ulterior cu aproximativ 1 la sută din PIB, rezultând un deficit de puţin peste 5 la sută din PIB în 2024. Cu toate acestea, deficitele fiscale vor trebui să scadă sub 3 la sută din PIB, aşa cum s-a convenit cu Comisia Europeană, pentru a stabiliza datoria publică pe termen mediu, pentru a asigura finanţarea necesară pe piaţă la rate de dobândă mai mici şi pentru a susţine continuarea plăţilor de fonduri UE. Va fi necesară o ajustare suplimentară de cel puţin 2 la sută din PIB în următorii ani pentru a atinge acest obiectiv.
Noul pachet fiscal îmbunătăţeşte proiectarea politicii în unele domenii. El lărgeşte baza de impozitare şi îmbunătăţeşte veniturile prin limitarea scutirilor pentru lucrătorii din sectoarele agricol, construcţii, prelucrarea alimentelor şi IT, şi prin limitarea numărului de bunuri supuse taxelor reduse de TVA. Aceste măsuri îmbunătăţesc echitatea şi susţin ajustarea fiscală într-un mod prietenos cu creşterea. Creşterea impozitului pe microîntreprinderi va aduce venituri fiscale suplimentare, dar pentru a închide cu adevărat acest decalaj, pragul pentru înregistrarea ca microîntreprindere ar trebui redus şi mai mult. În plus, taxele pe cifra de afaceri pentru bănci şi mari întreprinderi pun o povară injustă asupra companiilor cu marje mici şi pot slăbi şi mai mult intermedierea financiară.
Posibilitatea de a obţine o ajustare fiscală suplimentară prin reducerea cheltuielilor sau sporirea eficienţei cheltuielilor este limitată. Revizuirile continue ale cheltuielilor sunt binevenite şi pot contribui la simplificarea cheltuielilor guvernamentale în timp, dar este puţin probabil să ofere economii semnificative. În plus, susţinerea unei populaţii în vârstă, abordarea nevoilor sociale şi îmbunătăţirea serviciilor publice, în special a educaţiei şi a sănătăţii, către standardele UE, necesită cheltuieli bine direcţionate şi adecvate.
Sunt necesare reforme fiscale suplimentare pentru a creşte veniturile, eficienţa şi echitatea. Va fi nevoie de o creştere a veniturilor cu mai mult de 2 la sută din PIB, dincolo de câştigurile aduse de pachetul fiscal recent, în următorii doi ani. În acest sens, măsurile cheie de luat în considerare sunt: (i) eliminarea scutirilor, privilegiilor şi lacunelor rămase; (ii) simplificarea suplimentară a TVA; (iii) punerea în aplicare a impozitului pe proprietate reformate; şi (iv) utilizarea politicii fiscale pentru promovarea utilizării eficiente a energiei şi, într-un sens mai larg, pentru susţinerea tranziţiei către o economie neutra în carbon. Îmbunătăţirile continue în administrarea veniturilor, deşi necesare, nu oferă rezultate rapide sau previzibile şi nu pot fi folosite pentru a realiza ajustarea fiscală necesară pe termen apropiat.
Politica fiscală trebuie să fie, de asemenea, bine planificată şi comunicată clar pentru a oferi previzibilitate pentru gospodării şi firme. Modificările fiscale ad-hoc în răspuns la nevoile fiscale urgente creează incertitudine şi subminează capacitatea de planificare. În acest sens, înfiinţarea unei unităţi de politici fiscale în Ministerul Finanţelor este binevenită. Aceasta ar trebui să ajute la dezvoltarea unei strategii de venituri pe termen mediu şi la planificarea, proiectarea şi analizarea politicii fiscale cu mult înainte de promulgarea şi punerea în aplicare a acestora. Creşterea previzibilităţii cheltuielilor pentru salariile din sectorul public şi pensii este, de asemenea, importantă, iar reformele planificate în aceste domenii în contextul PNRR sunt vitale. Aceşti paşi ar ajuta la îmbunătăţirea bugetării pe termen mediu.
Politici Monetare şi ale Sectorului Financiar
Deşi presiunile asupra preţurilor au început să se tempereze, BNR ar trebui să menţină o abordare prudentă pentru a asigura întoarcerea inflaţiei în intervalul de toleranţă în jurul ţintei până la mijlocul anului 2025. Strângerea politicii monetare a contribuit la reducerea inflaţiei şi menţinerea ancorării aşteptărilor de inflaţie. În perspectivă, angajamentul public al BNR de a menţine ratele neschimbate până în 2023 este adecvat în contextul unei inflaţii de bază încă ridicate şi a riscurilor ascendente generate de creşterea salariilor. Relaxarea politicii monetare ar trebui să aştepte până când inflaţia de bază este pe o traiectorie fermă descendentă, astfel încât intervalul ţintă să fie clar realizabil. Mai mult, există un argument puternic pentru implementarea oricărei reduceri a ratelor de dobândă într-un mod gradual, având în vedere incertitudinea ridicată legată de procesul de inflaţie, transmisia monetară şi politicile fiscale. În cazul unei revizuiri semnificative în sus a inflaţiei de bază prognozate, BNR ar trebui să fie pregătită să strângă politica monetară, inclusiv gestionarea lichidităţii, dacă este necesar. În ceea ce priveşte controlul preţurilor pentru alimente, acesta nu este un instrument potrivit pentru reducerea inflaţiei, deoarece poate comprima oferta şi creşte preţurile altor bunuri.
Cadrele politicii monetare ale României, cu un curs de schimb relativ stabil faţă de euro, au susţinut stabilitatea preţurilor în deceniul anterior pandemiei, în ciuda provocărilor generate de un sector financiar mic. O creştere graduală a flexibilităţii cursului de schimb pe termen mediu ar limita oportunităţile pentru fluxurile de capital destabilizatoare, ar creşte eficacitatea politicii monetare şi ar consolida rezistenţa la şocurile economice. Împreună cu consolidarea fiscală, aceasta ar ajuta, de asemenea, la întărirea poziţiei externe slabe a României.
Sistemul bancar menţine poziţii globale puternice în ceea ce priveşte capitalul, lichiditatea şi rentabilitatea. Strângerea politicilor macroprudenţiale, inclusiv creşterea tamponului de capital contra ciclic, a susţinut în mod adecvat politica monetară şi a redus riscurile în sectorul financiar. Sectorul bancar va fi consolidat în continuare prin consolidarea în curs.
