„De ce cred că e o mână criminală? Pentru ca eu sunt victima perfectă”, spune, într-o postare pe pagina de Facebook a pensiunii, Cornel Dinicu, patronul de la Ferma Dacilor din localitatea Tohani, unde şapte trupuri carbonizate au fost găsite în urma unui incendiu.
„Acestea sunt nopţile de priveghi ale fiului meu şi am început să scriu pentru că n-am unde să-mi vărs durerea. N-am nici unde să spun adevărul. N-am nici prieteni în politică, nici în presă, nici susţinerea de care se tot vorbeşte. Am prieteni mulţi şi apropiaţi, dar nu din ăştia de care se tot aude. Scriu pentru că am înţeles că după înmormântarea fiului urmează să fiu arestat şi cum altfel o să mai pot să îmi spun povestea?”, scrie patronul pe Facebook, în ceea ce el numeşte „spovedania publică pe care nu mă aşteptăm să o fac vreodată, e durerea unui tată care îşi îngroapă fiul, e durerea unui prieten care îşi îngroapă prietenii cei mai apropiaţi”.
El transmite condoleanţe familiior „celor care au fost cu noi în acea noapte tragică”.
Patronul povesteşte că este din Mizil şi că acum are cinci copii din trei relaţii.
„Ferma Dacilor a apărut ca idee în urma unei tragedii. Un bun prieten mi-a murit de foarte tânăr, iar când au venit rezultatele analizelor concluzia a fost că a murit intoxicat de mâncarea proastă din comerţ. Atunci m-am gândit să-mi fac o fermă unde să produc lapte, ouă, carne, cârnaţi, brânză şi să livrez către 500 de familii săptămânal materie primă pentru mesele lor. Pământul era extrem de ieftin la vremea respectivă, aşa că am cumpărat şi eu o bucată mică din ceea ce azi era Ferma Dacilor. Voiam să fac un grajd pentru care am fost să obţin autorizaţii încă de la început. În baza faptului că aveam un trecut şi bani de dat stânga-dreapta deloc, autorizaţia întârzia să apară. Documentele pe care le cereau erau imposibil de obţinut, cum ar fi un plan urbanistic zonal care a fost eliberat după 4 ani!!! Apoi într-un control s-a constatat că aveam construite nişte cuşti de iepuri (sper că ştiţi cum arată) şi că trebuie să le dărâm dacă vreau autorizaţie. Era, evident, un alt mod de a lungi procesul”, spune acesta.
Cornel Dinicu spune că an de an a încercat să dezvolte Ferma Dacilor.
„Ferma s-a construit în timp. Întâi o fermă, apoi câteva locuri de cazare. Nu a fost de la început aşa cum era în prezent. Necesitatea autorizarilor a venit pe parcurs pentru că la început noi aveam 12 locuri de cazare, respectiv 6 camere, iar până în 16 locuri această autorizaţie nu este necesară. Când ne-am mărit am cerut autorizarea. De ce nu o aveam? Pentru că eram în proces. Totul era nou, făcut cu firme specializate, ferma având hidranţi interiori şi exteriori, extinctoare, scări de exterior, lemnul era ignifugat, centrală antiincendiu, detectoare de fum, 4 bazine a câte 40 de tone de apă fiecare, mai exact 160 de tone de apă pregătită mereu pentru orice eventualitate. În fapt, toate măsurile de siguranţă existau, mai puţin paratrăsnetul”, susţine patronul.
Acesta spune că a scris textul „în primul rând pentru familiile celor decedaţi, care sunt ca familia mea şi prietenii copiilor mei, apoi pentru toţi cei care au fost vreodată la Ferma Dacilor crezând în acest proiect şi datorită cărora visul a devenit realitate, şi nu în ultimul rând pentru autorităţi care trebuie să găsească vinovaţii. De ce acum? Pentru că aud la nesfârşit că după înmormântarea copilului voi fi arestat pentru a se da un exemplu şi pentru că nu-mi doresc ca oameni nevinovaţi să sufere alături de mine, oameni precum administratorul, acţionari etc”.
„Ce nu spune nimeni e că această nenorocire s-a întâmplat în casa mea, la petrecerea de Crăciun cu familia mea şi musafirii mei. Toţi cei care au decedat nu erau clienţi ai Fermei, erau familie şi musafiri care au fost găzduiţi în casa privată care nu avea nevoie de autorizaţii pentru că nu era destinată închirierii. Deasupra camerelor de cazare de la parter destinate închirierii există o parte a clădirii cu intrare separată din interior şi din exterior unde existau 4 camere şi un living unde locuiam eu şi familia mea şi unde mai găzduiam prietenii când veneau în vizită. Dupa petrecerea de Crăciun musafirii au rămas peste noapte în acest spatiu, care nu era destinat publicului”, mai afirmă patronul.
El spune că „trebuie să aflu cine mi-a ucis familia, apropiaţii”.
„Pentru mine, care nu am lipsit în nicio etapă a construcţiei Fermei este extrem de suspect modul în care aceasta a ars şi rapiditatea cu care flăcările s-au extins. Centrala antiincendiu, deşi omologată, nu a funcţionat. Probabil trebuie să mulţumim celor de la Electrica pentru scăderea tensiunii pe magistrală şi penelor de curent frecvente în ciuda reclamaţiilor depuse constant către ei.
În camere nu existau reşouri. Centrala pentru încălzire funcţiona şi nu se află în aceeaşi clădire cu cea care a ars. Suntem o familie care vrea să muncească şi a dovedit-o. Am crescut o afacere în România, am plătit taxe, nu mă dezic de ce am făcut dar birocraţia se pare ca a învins iar.. Nu contează dacă faci, dacă îndeplineşti condiţiile, ci în final este despre funcţionari, hârtii şi birocraţie. Eu aveam tot, mai puţin un paratrăsnet. De ce cred că e o mână criminală? Pentru ca eu sunt victima perfectă. Trecutul meu mă face să nu fiu credibil indiferent ce aş spune acum, şi indiferent care e adevarul.. Ce contează e doar ce spun autorităţile care au zis din prima zi ca exclud o astfel de Ipoteză.. Cum excluzi ceva dacă nu cercetezi?…”, îşi încheie postarea Cornel Dinicu.
Între cele şapte persoane scoase carbonizate din pensiunea cuprinsă de incendiu este şi fiul proprietarului.
Procurorul şef DNA, Marius Voineag, a cerut joi judecătorului de cameră preliminară al Tribunalului Prahova redeschiderea parţială a urmăririi penală în dosarul Serviciului Militar al DNA ce viza şefi şi ofiţeri ai ISU Prahova care au făcut controale la Ferma Dacilor, dosar clasat tot de DNA în 2023.
