În continuarea seriei de săptămâna trecută, iată încă şapte vinuri la Bag-in-Box, premiate la Competiţia Azoc Star Smurfitt Kappa.
- Crama Dealul Dorului - ACVILA cupaj alb (Riesling Italian & Muscat Ottonel) 2022, demisec
Dulceaţă şi aciditate, vioiciune şi corp bine făcut- erau extremele care conturau vinuri iubite la Blaj, la Bucium şi Huşi.
Iată, se alătură stilului „puternic, dar zâmbitor” vinul din Buziaş-Silagiu. Dealul Dorului.
Vin de petrecere traditională sau teambuilding (!)
Potrivit la hribi cu orez (de post) sau la sarmale-n foi de viţă (de „dulce”), bine strânse şi de dimensiuni mici, puse-n ceaun de tuci peste afumatură.
Desert din banane şi nuci crude caju sau amandine însiropate. Antinomii. Pentru plăcere.
- Cramele Jidvei - Drăgălaşe păharele, Sauvignon Blanc, demisec
Pere coapte, prune albe, stuguri apireni proaspeţi.
Foarte „băubil”, prietenos, cu un nivel moderat de alcool; un vin conform promisiunii de pe ambalaj: face paharul mai „drăgălaş” şi viaţa mai veselă.
- Crama Hermeziu Rose 2022, sec
Foarte probabil cu un aport covârşitor de Busuioacă, vinul debutează cu o aromă florală explozivă. Flori de măceş şi trandafiri timpurii.
Gustul înseamnă piersici, roşcovă şi – în final- petale de trandafir şi un „ceva” condimentat.
Merge „uns” la bucătăria asiatică, dar cred ca s-ar „lipi” de dulcele moldovenesc „poale-n brâu”, de prăjitura de morcovi, mai cosmopolitul tort de mere cu portocale (şi frişcă, biensur) şi de tradiţionalele cornuleţe cu cremă de vanilie, „caise” cu umplutură de cacao sau de faimosul tort de biscuiţi cu mult turkish delight.
- Crama Dealul Dorului – ACVILA Merlot 2020, sec
Dacă vă place vinul roşu „neîmbătrânit”, hai să ne concentrăm puţin.
„Ne concentrăm” e o sintagmă bună, întrucât şi vinul este dens, intens, concentrat.
Abundă olfactiv de fructe negre de pădure proapăt stoarse (plus nişte dude încă tari) şi ingrediente de cofetărie.
Gustul este îmbrăţişat de aceleaşi fructe unde (de unde?) mai apar şi nişte vişine trase-n ciocolată.
Poţi intui că o parte a vinului a fost influenţată de stejar, existând o vanilie discretă, dar recurentă.
Alcoolul este bine „semnalizat”, el rămânând (şi) în post gust sub pătura taninilor care dau semne de (înţeleaptă?) domolire.
- Cramele Recaş - Schwaben Wein, Merlot 2021, demisec
Cramele Recaş au setat de multă vreme coordonatele vinului „de băut”, vinul de zi cu zi (şi, nu întâmplător, n-am spus seară de seară – acolo având un capitol special).
Prin acest Merlot de Recaş, simţim curenţii calzi ai Adriaticii, cu extensiile continentale din Croaţia şi, mai ales, Macedonia.
Denumirea brandului este, probabil, un tribut pentru cei care au colonizat zona în care se află crama şi viile şi, în acelaşi timp, pentru gustul vinului pe care îl apreciau aceştia.
Ca orice jalon peren, oricine poate aprecia şi astăzi – murele coapte, aronia, gemul de prune afumate, cacao pură, afinele uscate şi afinele proaspete.
- Via Viticola Sarica Niculiţel - NSV1958, Rose demisec
Pentru iubitorii vinului blând.
Miros de orangerie, dar şi de flori de câmp uscate.
Portocala (coaja rasă, mai exact) se simte şi īn gust, într-o combinaţie surpinzătoare - pere roşii tari, piersică, licii alunecoase şi clementine.
Am avut norocul să dublez degustarea cu plăcintă de spanac (cu ouă de raţă) şi o brânză puţin uscată neafumată (“Aperitiv Hãrlău”), experienţă care mi-a readus aminte ce frumoasă este viaţa şi ce gust bun are īn ... simplitatea (?!) “autohtonului”.
- Staţiunea Bujoru - Merlot 2022, demisec
Consider că vinul roşu are nevoie de timp pentru a-şi contura personalitatea, pentru a căpăta farmecul maturităţii - evitãnd sclipiri frivole de paiete sau transmiţând (chiar dacă cu convingere) penseuri juvenile.
Dar ... (ce frumos răstoarnă acest cuvânt “certitudinile”) ... dacă vrei să fii aproape de vinul “nedresat” de proiecţia umană (ani la butoi, ani la sticlă) - poţi bea (şi, deliberat, nu am spus “degusta”) acest Merlot proaspăt de la Staţiune. Afine, agrişe, coarne, cacao, cuişoare, coacăze, prunişoare/porumbele.
Da, astringenţă provocatoare dar (din nou!) ... bine ţinută īn tempo de zahărul rezidual care, că tot veni vorba, nici nu se mai simte.
Noi, românii, mãncăm mititei/mici? Mâncăm. Cârnaţi picanţi (pleşcoi, “trandafir”, babic & co)? Mâncăm. Aveam nevoie de puţin curaj şi de un vin potrivit pentru a schimba facilul binom grătar-băutură blondă cu guler alb cu o combinaţie cu adevărat potrivită picnicurilor. Vinul a venit: acest Merlot tânăr.
