În bună măsură, bugetul pe 2016 îl copiază pe cel din 2015. Îi copiază filosofia. Ce rezultate ce pot fi anticipate? Bugetul iniţial pe 2015 prevedea investiţii de 44,8 de miliarde de lei. Însă doar 18 miliarde de lei (40% din totalul investiţiilor programate) urma să fie investiţii din buget. Restul erau fonduri europene (24 de miliarde de lei), împrumuturi şi alte surse (2,2 mld. lei). Ce s-a ales din acest program de investiţii vedem acum. Ultimele estimări indică o mult prea mare aşteptare din partea fondurilor UE, care ar urma să fie cu o treime mai mici decât erau programate în investiţii. Acest lucru înseamnă că şi investiţiile totale vor fi cu 25% mai mici decât era programat - aceasta fiind ultima estimare a Finanţelor. Doar neralizarea programului de investiţii al guvernului Ponta a permis guvernului Cioloş să spună că are un program de investiţii mai mare cu 12% faţă de execuţia preliminată a bugetului pe 2015.
Sunt multe cauze pentru care investiţiile nu se realizează. Dar nici practica guvernelor din ultimii ani nu poate fi trecută cu vederea. Cu excepţia lui 2011, în ultimii şase ani cheltuielile cu investiţiile au fost cu 10 – 25% sub ceea ce era prevăzut iniţial. Subexecuţia cheltuielilor cu investiţiile, miza prea mare pe fondurile europene au permis guvernelor să jongleze cu cheltuielile şi deficitul şi au introdus grave perturbări în execuţia bugetelor. De pildă, dacă cheltuielile de investiţii ar fi fost anul acesta la nivelul celor programate la începutul lui 2015, atunci bugetul consolidat ar fi fost pe un deficit de aproximativ 1,5% din PIB şi nu pe un excedent de 1% din PIB, la 10 luni. În acest caz, cu greu s-ar mai fi putut vorbi despre majorări salariale decise pe ultima sută de metri sau de reduceri de taxe de magnitudinea celor deja decise. Majorările salariale şi reducerile de taxe impulsionează creşterea economică prin consum. Dar creşterea economică care să vină din investiţii a fost lăsată de stat doar în mâini private. Creşterea cheltuielilor de investiţii cu 12% în 2016, cum notează guvernul, vine din proasta execuţie a bugetului în 2015, nu dintr-o alocare financiară real mai mare.
Filosofia strâmbă în privinţa cheltuielilor de investiţii pleacă şi din raportarea greşită la sumele primite de la UE. Astfel de sume au fost destinate să suplinească sumele alocate de stat, nu să le înlocuiască. Dar statul reprezentat de toate guvernele care s-au perindat în ultimii ani pe la Palatul Victoria au înţeles să înlocuiască investiţiile din buget cu investiţiile din bani europeni supraestimând, în aceeaşi vreme, an de an, veniturile obţinute din această ultimă sursă. Aşa s-a ajuns ca, în 2014 şi 2015, cheltuielile de capital (investiţiile din buget) să reprezinte doar 2,5% din PIB faţă de 4 - 4,5% în anii trecuţi. Şi aşa se ajunge ca, din cele 45 de miliarde de lei programate pentru investiţii în 2015, la finalul anului să avem, de fapt, investiţii de doar 33,7 mld. lei, cum estimează Finanţele. Spre comparaţie, la zece luni din 2015, bugetul a cheltuit 9 mld. lei pe investiţii (cheltuieli de capital) şi 8,5 mld. lei pe dobânzi.
Rapoartele care însoţesc an de an legile bugetelor stau martore la cât de amatoriste sunt previziunile şi cifrele pe care guvernele îşi fundamentează politicile. În 2013 bugetul multianual anticipa investiţii din buget în 2014 de 6,5% din PIB, în 2015 de 7% din PIB, iar în 2016 de 7,8% din PIB. Dacă ar fi să ne luăm după acest buget, statul ar fi trebuit să cheltuiască pe investiţii 49 de miliarde de lei în 2015 şi 57 de miliarde de lei în 2016. Dar va cheltui anul acesta în jur de 33 de miliarde de lei, iar anul următor 37,7 de miliarde de lei, cu condiţia ca bugetul de investiţii al lui 2016 să fie executat ca la carte. Dar ce garanţie este că, dacă anul acesta, mizând pe fondurile UE, bugetul de investiţii va fi cu 11-12 miliarde de lei sub program, nu la fel se va întâmpla şi în 2016 când avem de-a face, oricum, cu un alt buget european?
Faptul că banii UE, atâţia câţi au fost, au înlocuit fondurile de investiţii ale statului în loc să fie doar un ajutor pentru acestea a creat iluzia că în buget există bani – banii de investiţii care nu au mai fost cheltuiţi, „spaţiul fiscal“ pentru cheltuieli pe care nimeni nu le prevăzuse. Aşa se face că anul trecut deficitul bugetar a fost sub cel programat şi la fel se va întâmpla şi în acest an. Doar că nici autostrăzile, nici căile ferate şi nici şoselele promise nu se văd pe undeva.
