Turnurile fumegânde ale reactoarelor Isar II, Emsland şi Neckarwestheim II ar urma să se închidă pentru totdeauna până sâmbătă la miezul nopţii, în timp ce Berlinul îşi pune în aplicare planul de a produce energie electrică complet regenerabilă până în 2035.
După ani de tergiversări, Germania s-a angajat să renunţe definitiv la energia nucleară după ce dezastrul de la Fukushima din Japonia din 2011 a produs radiaţii în aer şi a îngrozit întreaga lume.
Reducerea definitivă a fost amânată din vara anului trecut până în acest an, după ce invazia Moscovei în Ucraina a determinat Germania să oprească importurile de combustibili fosili din Rusia. Preţurile au crescut vertiginos şi au existat temeri de penurie de energie în întreaga lume - dar acum Germania este din nou încrezătoare în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaze şi extinderea surselor regenerabile de energie.
Sectorul nuclear comercial al Germaniei a început odată cu punerea în funcţiune a reactorului Kahl în 1961: promovat cu entuziasm de politicieni, dar întâmpinat cu scepticism de companii.
Şapte centrale comerciale s-au alăturat reţelei în primii ani, iar criza petrolieră din anii 1970 a contribuit la acceptarea de către public.
Cu toate acestea, expansiunea a fost încetinită pentru a nu afecta sectorul cărbunelui, a declarat Nicolas Wendler, purtător de cuvânt al grupului industrial german KernD, care se ocupă de tehnologia nucleară.
Dar, în anii 1990, mai mult de o treime din energia electrică din Germania nou-reunificată provenea de la 17 reactoare.
În deceniul următor, un guvern de coaliţie care includea Verzii - care au apărut din mişcarea anti-nucleară din anii 1970 - a introdus o lege care ar fi dus la eliminarea treptată a tuturor reactoarelor până în jurul anului 2021.
Guvernele conduse de fostul cancelar Angela Merkel, conduse de conservatori, au mers şi au revenit asupra acestui subiect - până la Fukushima.
