♦ O noutate este forma ajustorului fiscal, adică o formulă de calcul pentru stabilirea unei baze minime de impunere, în cazul în care o companie are pierderi fiscale sau marje mici de profit ♦ Marcel Boloş, ministrul finanţelor, ţine foarte mult la acest ajustor fiscal, conform unor surse apropiate discuţiilor.
Conform unui draft al unei ordonanţe de urgenţă văzut de ZF, Ministerul Finanţelor propune o formulă de calcul nouă a ajustorului fiscal, pentru a introduce o impozitare minimă pentru companii şi bănci. Această formulă este calculată ca procent din cifra de afaceri/venituri brute bancare şi ca procent din cheltuielile cu dobânzile, consultanţa de management şi redevenţele pe care compania sau banca le are cu persoanele juridice afiliate.
„Ajustorul fiscal pentru impozitul pe profit este un indicator de disciplină fiscală, care are drept scop instituirea unui nivel minim de impozit pe profit“, explică proiectul.
Astfel, în cazul companiilor, ajustorul fiscal este egal cu 16% x 3% x CA + 16% din: cheltuieli cu dobânzile, consultanţa de management şi redevenţele plătite persoanelor juridice afiliate companiei, din România sau din străinătate.
Suma calculată astfel va fi comparată cu impozitul pe profit calculat în modul clasic. Se va plăti către ANAF maximul dintre cele două.
Practic, în cazul companiilor, ar fi vorba de 0,48% din cifra de afaceri + 16% din cheltuielile pe care Fiscul le consideră adesea inventate sau amplificate pentru a scoate bani din ţară/firmă şi pentru a micşora profitul impozabil.
În cazul băncilor, formula este 16% x 5% x CA + 16% (cheltuieli cu dobânzile + consultanţa de management + redevenţele plătite persoanelor juridice afiliate, din România sau din străinătate).
Pentru bănci, cifra de afaceri este calculată ca sumă a veniturilor brute din dobânzi cu venituri din comisioane.
Deci nu este vorba de venituri nete din dobânzi, adică veniturile brute din dobânzi din care să se scadă cheltuielile cu dobânzile ale băncilor, ci de suma totală încasată de bănci din dobânzi de la persoane fizice şi juridice cărora le acordă credite, inclusiv bănci sau statul român.
În ceea ce priveşte cheltuielile cu dobânzile la care se aplică 16% în a doua parte a formulei, acest 16% se aplică doar pentru dobânzile plătite către persoanele juridice afiliate ale băncii.
OUG mai conţine multe alte prevederi care vin să limiteze practicile micşorare legală a impozitului pe profit plătit de companii şi bănci. Nu mai există niciun prag minim de calcul al ajustorului, ci se va calcula pentru toate companiile. În cazul băncilor, după cum reiese din formulă, înseamnă cel puţin 0,9% din veniturile brute ale băncilor din dobânzi şi comisioane.
