Preşedintele Traian Băsescu a susţinut ieri la plecarea la summit-ul informal al UE că România sprijină consolidarea fiscală (consacrată de Pactul fiscal care limitează datoria şi deficitul publice) şi creşterea economică în Uniune, dar măsurile luate în această ultimă direcţie nu trebuie să afecteze fondurile structurale.
Preşedintele nu a dat detalii în legătură cu problema pe care a exprimat-o în treacăt, anume că fondurile structurale ale României (19,6 mld. euro între 2007-2013, din care România a atras, efectiv, doar 1,2 mld. euro) o să fie afectate de măsurile ce vor fi luate pentru stimularea creşterii economice în UE. Dar simplul fapt că a evocat această problemă arată că ea există.
Ceea ce urma să se discute aseară la summit-ul UE era culegerea unor propuneri de măsuri de creştere economică care să le acompanieze pe cele de consolidare fiscală (care presupun, până la urmă, reduceri dureroase de cheltuieli publice). Măsurile de stimulare a creşterii presupun noi cheltuieli. De unde bani pentru acestea?
Nu sunt puţini aceia care s-au uitat, în ultimele luni, la fondurile structurale ale UE necheltuite, iar aici România este campioană. Şi nu sunt puţini liderii Uniunii care, pentru viitorul exerciţiu financiar, 2014-2020, cer reducerea contribuţiilor statelor la bugetul Uniunii, lucru care va afecta direct volumul fondurilor structurale care merg, cu precădere, către ţările mai sărace ale Uniunii, scopul lor fiind acela de a reduce decalajele de dezvoltare şi de nivel de trai.
Proiectul Comisiei Europene pentru exerciţiul financiar 2014-2020 prevede venituri de 1.025 mld. euro. Olanda, Germania Austria sau Suedia cer reducerea acestei sume cu cel puţin 100 mld. euro, iar diferenţa să fie folosită în plan intern pentru dezvoltarea economică. Olanda a cerut chiar ca alocarea fondurilor structurale să se facă în funcţie de capacitatea de absorbţie a fiecărui stat membru. Ambele variante ar lovi serios România.
În bună măsură, în discuţie pot fi puse şi actualele fonduri structurale acordate României.
Premierul Victor Ponta a vorbit zilele trecute (declaraţia sa a avut un puternic iz politic) de pericolul ca 1 mld. euro din fondurile POSDRU să fie pierdute anul viitor din cauza greşelilor din trecut.
Tehnic, ar putea fi pierdute în mecanismul aşa-numitului proces de "dezangajare": nu cheltuieşti banii într-un timp anume, îi pierzi. Dar aceşti bani sunt în seifurile de la Bruxelles, pentru că au fost sau sunt colectaţi din contribuţia naţională obligatorie. Într-un fel, trebuie cheltuiţi sau ei sunt returnaţi statelor.
Dar ar fi o bună oportunitate de a încuraja programele de creştere atât de invocate de Franţa sau de flancul sudic al UE.
Această creştere economică a UE întrevăzută cu banii, între alţii, şi ai României este un scenariu care chiar prinde chip. Şi este pericolul cel mai mare pentru că România s-a angajat în ambiţiosul plan de reducere a deficitului şi a datoriei, drept urmare nu mai poate face cheltuieli publice masive pentru stimularea economiei, dar nu ar mai beneficia nici de o parte a banilor UE.
Sceneriul este abia întrezărit acum, dar preşedintele a fost pus în gardă de vreme ce ieri a insistat asupra acestui aspect.
"Măsurile de creştere economică nu trebuie să vizeze în nici un caz, din punctul nostru de vedere, diminuarea fondurilor structurale. Chiar dacă, spre exemplu, un stat n-ar reuşi să cheltuiască în timp util sumele alocate, trebuie să găsim formule de extindere a timpului şi nu de reducere a sumelor alocate. Spre exemplu, acum avem pentru execuţia bugetară 2007-2013 încă doi ani după terminarea exerciţiului bugetar. Voi aduce în duscuţie extinderea termenului la trei ani."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
