Pe cât de mult se vaită politicienii de la Berlin că dobânzile mici ale BCE afectează economiile nemţilor, pe atât de mult companiile nemţeşti sunt ajutate direct de banca centrală a zonei euro să prospere, chiar şi cu preţul unor pierderi.
Banca Centrală Europeană ajută să se finanţeze prin achiziţii de obligaţiuni şi companii franceze, iar într-o proporţie mai mică spaniole şi italiene. De asemenea, programele de finanţare ieftină ale BCE au ajutat în primul rând băncile italiene şi pe cele spaniole. Din banii aproape gratuiţi s-au înfruptat şi băncile franceze şi cele germane.
În primăvară, mai mulţi europarlamentari de diferite orientări politice îi scriau preşedintelui BCE Mario Draghi să publice detalii complete despre obligaţiunile corporate pe care banca le cumpără prin masivul său program de achiziţii de active (în care domină titlurile suverane) prin care stimulează creşterea economică şi accelerarea inflaţiei. Europarlamentarii cereau mai multă transparenţă pentru a fi înlăturate îngrijorările că de achiziţii ar beneficia un grup restrâns de companii preferate. Până atunci, băncile centrale din zona euro, care cumpără obligaţiunile în numele BCE, dezvăluiau companiile ale căror obligaţiuni sunt cumpărate, dar nu şi valorile achiziţiilor, scrie Financial Times.
Programul de achiziţii de active „a provocat un anumit grad de îngrijorare de vreme ce poate fi perceput ca o formă deghizată de subvenţionare pentru anumite companii“, se arată în scrisoarea semnată de 14 politicieni. Ca răspuns, BCE a explicat că achiziţiile „sunt proporţionale cu emisiunile, iar capitalizarea de piaţă reprezintă un reper“.
BCE nu şi-a schimbat poziţia în cel mai recent raport, publicat luna aceasta, despre obligaţiunile corporate cumpărate. Instituţia a publicat, totuşi, date interesante. Spre exemplu, în document se arată că 12% din obligaţiunile corporate deţinute de BCE au fost cumpărate la yielduri negative. În teorie, când un creditor cumpără titluri de datorie cu randament negativ, el plăteşte pentru „privilegiul“ de a finanţa debitorul. De asemenea, datele arată că mai mult de jumătate din achiziţii au implicat firme germane sau franceze, notează Reuters. Raportul, cel mai detaliat de până acum, menţionează că achiziţiile au fost făcute atât pe piaţa secundară, practica generală, cât şi pe piaţa primară, ceea ce înseamnă că BCE a finanţat direct companiile prin cumpărarea emisiunilor lor de datorii. Valoarea activelor corporate cumpărate este de aproximativ 100 de miliarde de euro. Programul general de quantitative easing va ajunge la 2.300 de miliarde de euro.
BCE a explicat că structura achiziţiilor, inclusiv distribuirea geografică sau sectorială, reflectă universul activelor eligibile, în condiţiile în care piaţa este înclinată puternic către companiile mari din vestul şi nordul Europei.
Banca a cumpărat până acum circa 950 de obligaţiuni corporate diferite de la circa 200 de firme, dintre care 30% sunt din Germania şi 255 din Franţa. Companiile din Spania şi Italia repezintă câte 10% din achiziţii. Firmele olandeze au o pondere de 7%, iar cele din afara zonei euro de 6%. „Preferate“ au fost companiile din sectorul consumului (32%), urmate de furnizorii de utlităţi (22%), din comunicaţii (12%), industrie (10%) şi energie (7%). Puţin mai mult de jumătate din obligaţiuni au ratingul „BBB“, cea mai slabă categorie pe care BCEo poate cumpăra.
La finalul raportului, BCE notează că de operaţiunile sale de pe piaţa obligaţiunilor au beneficiat şi companiile care nu se bazează pe piaţa de capital pentru finanţare, categorie în care intră mai ales afacerile mici şi mijlocii. Instituţia oferă şi un exemplu de cum contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor pentru IMM-uri: când companiile mari se finanţează tot mai mult prin emisiuni de obligaţiuni, în loc de împrumuturi de la bancă, ele fac disponibil capital cu care băncile pot credita IMM-urile.
BCE mai notează că emisiunile de obligaţiuni au crescut de când schema a fost pusă în mişcare, în urmă cu aproape un an, ritmul de creştere dublându-se la 10% chiar şi în condiţiile în care creditarea prin bănci creşte. Mai mulţi bani în companii ar însemna mai multe investiţii.
Anterior raportului, specialiştii speculau că peste 60% din achiziţiile BCE de obligaţiuni corporate sunt reprezentate de titluri din sectoarele manufacturier, al electricităţii şi al producţiei de gaze naturale.
FT remarcă şi că finanţarea ieftină pe termen lung asigurată de BCE (cunoscută ca operaţiuni TLTRO) reprezintă perfuzii vitale pentru băncile cu probleme.
În martie, BCE a pompat peste 200 de miliarde de euro în sistemul bancar european în ultimul episod TLTRO, cu o rată de dobândă 0, care se poate duce şi mai jos. Atrase de finanţare au fost bănci mari, precum BBVA, unul din stâlpii sistemului bancar spaniol, însă analiştii spun că impactul pozitiv s-a simţit cel mai mult în altă parte. Huw van Steenis, analist la Schroders, spune că cei mai mari beneficiari ai operaţiunilor de finanţare au fost băncile mici, periferice, din eşalonul al doilea sau al treilea, cu o capacitate redusă de a se finanţa de pe pieţe.
„Sunt mai multe bănci care ar fi neprofitabile fără finanţarea ieftină a BCE“, arată analiştii de la Fitch. „Însă unele dintre ele, cum ar fi băncile italiene, sunt neprofitabile chiar şi cu această finanţare ieftină de la BCE.“
Băncile europene au acumulat finanţare de 760 de miliarde de euro prin scheme de creditare pe termen lung, cea mai mare parte a banilor venind prin cele patru runde ale celui mai recent program TLTRO, lansat în martie 2016.
Potrivit informaţiilor BCE, în aprilie băncile italiene deţineau peste 250 de miliarde de euro din aceste credite pe termen lung, aproximativ o treime din total. Băncile spaniole deţineau 173 de miliarde de euro, cele franceze 115 miliarde de euro, iar cele germane 95 de miliarde de euro.
