Ne-a bătut Albania cu 1-0 şi România se întoarce astăzi acasă de la Euro 2016, după ce a terminat grupa pe ultimul loc. Echipa naţională nu a păţit niciodată o asemenea ruşine, momentul nu se poate compara nici măcar cu cele trei înfrângeri din grupa de la Euro 1996. Reacţia viscerală a românilor a invadat mediul virtual încă de la miezul nopţii. Pe reţelele de socializare, părinţii povestesc cum le-au plâns copiii, jucătorii sunt înjuraţi, selecţionerului şi conducerii federaţiei li se cer demisiile.
Explicaţiile nu ţin doar de sistemul de joc folosit de Iordănescu sau de netitularizarea unui jucător sau a altuia. Ele sunt multe. Şi neplăcute.
Câtă vreme sistemul corupt din fotbalul românesc comunist a fost consolidat după 1990 de Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir şi îi înghite încet-încet şi pe actualii conducători ai federaţiei, disperaţi să fie votaţi de nişte preşedinţi de club troglodiţi, mirosind a transpiraţie, care vin la Adunarea Generală doar pentru bufetul oferit gratis de FRF
Câtă vreme sistemul din fotbal este validat de mediul politic care numeşte preşedinţii la FRF, LPF, MTS şi COSR din rândul sau cu ajutorul serviciilor secrete
Câtă vreme cluburile din România sunt introduse în insolvenţă de cămătarii care-i creditează, doar pentru a scăpa de datoriile la stat şi la jucători.
Câtă vreme singurul club din România care a câştigat Cupa Campionilor nu se mai numeşte ca în 1986, la Sevilla, şi este supt, ca de o lipitoare grasă, de multiplul condamnat George Becali.
Câtă vreme, sub ochii îngăduitori ai DNA, meciurile trucate sugrumă primele trei ligi, aflate în ofertele caselor de pariuri, în timp ce unii dintre jurnalişti plâng că Şumudică a fost suspendat
