Eugen Rădulescu de la BNR a scris o opinie legată de situaţia actuală foarte complicată, cauzată de criza deficitului. Cum ieşim la lumină din această situaţie?
Aş vrea să îi spun domnului Rădulescu propria opinie:
Pentru un comentariu decent, să pornim de la bază- definiţia deficitului bugetar :
”Deficitul bugetar este un important indicator macroeconomic în care cheltuielile depăşesc veniturile si reflectă sanătatea financiară a unui stat. Termenul deficit bugetar se referă la deficitele guvernamentale acumulate, îmbracând de cele mai multe ori forma datoriei naţionale. Deficitul bugetar nu este neapărat o problemă atunci cand se reflectă, în totalitate, în cheltuieli de investiţii şi, în special, în realizarea infrastructurii si este acoperit cu resurse financiare sigure, fără a se apela la emisiuni monetare inflaţioniste. Deficitul bugetar poate apărea ca urmare a unor activităţi economice neanticipate si se reflectă ca procent din Produsul Intern Brut (PIB). Acesta poate scădea în perioade de crestere economică, deoarece veniturile bugetului de stat cresc, dar in egală măsură poate creste datorită creşterii cheltuielilor guvernamentale cum ar fi cele cu asigurările sociale, a salariilor din aparatul administrtiv, cheltuielile cu şomajul şi asistenţa pentru persoane cu nevoi speciale, etc. Guvernul poate contracara deficitul bugetar prin promovarea măsurilor de creştere economică, reducerea cheltuielilor guvernamentale şi simplificarea regimurilor fiscale, determinând astfel condiţii economice îmbunătăţite si un mediu de afaceri increzator in politicile statului…”
Îmi permit sa emit citeva opinii, in calitatea modestă de inginer (în energie)-economist (energy economics), ref. ideile principale emise de dl. Radulescu:
Citat#1: ”… În ultimele luni opinia publică a identificat o problemă foarte complexă, a cărei soluţionare este, oricum, dificilă, dar ea este încă şi mai complicată în actualul context politic şi economic, intern şi internaţional: deficitul public…”
Ceva oarecum asemănător am mai auzit şi la Dl. Dăianu, la o emisiune Digi24, pe aceeaşi temă, a ”complexităţii” înţelegerii deficitului bugetar, deci, nimic nou sub soarele arzător al acestei veri.
La această introducere in problemă ”foarte complexă”, (deşi, principial nu se vede ce-o fi aşa complex !?) nu există decît un singur răspuns din partea cititorului către un presupus expert in finante cum se presupune a fi dl. Rădulescu : ”simplify it !”
Asta se presupune că trebuie să facă un expert atunci cind trebuie să explice o problemă ”complicată” unor necunoscători, asta fac matematicienii si inginerii cind trebuie să lucreze cu formule complexe – le simplifică, iar, ca amuzament relevant, asta a făcut şi Jeremy Irons, in rolul magistral jucat al unui CEO al unui fond de investitii, in filmul Panică pe Wall Street, cînd i-a cerut unui matematician expert , care a modelat complicat si prezis dezastrul financiar: ”simplifică ! explică-mi situaţia ca unui copil nestiutor”.
Dacă un expert nu ştie să explice simplu o problemă complicată, inseamnă că nici el nu ştie despre ce e vorba.
Deci, să trecem peste explicaţiile şi constatările evoluţiei economice a României (mă abţin să le calific ”excepţionale” cum a făcut-o dinsul) în ultimii 16 ani (deşi şi aici sunt atît de multe de spus !), după aderarea la NATO şi UE si să simplificăm noi, conform metodologiei şi cifrelor dlui Rădulescu:
2006/07: aveam un PIB amărit de =97 miliarde EUR cu o Datorie Publică=12,6%
2022/23: avem un PIB spectaculos de=286 miliarde EUR cu o Datoria Publică=peste 50%
Datoria publica a crescut de peste 4 ori iar PIB de 2,9 ori, sau, numărînd ”băbeşte pe deşte”, pentru o imagine generală, nefiind economist sau finanţist, constat că de la un net de 97 – 12,6% în 2007, adică 85 miliarde, ajung in 2022/2023 la un net de 286-52% = 137 miliarde, adică o creştere netă penibilă (faţă de potenţialul României) de 52 miliarde în 16 ani, adică aprox. 3 miliarde/an, adică mai puţin decît se fură
Asteptăm cu interes explicaţiile si mai ales interpretările dlui Rădulescu la aceste 2 cifre simple şi prin prisma a ceea ce zicea Jeremy Irons (CEO-ul Fondului de Investiţii din filmul menţionat) subalternilor lui in pragul dezastrului financiar: ”do you know why I am here and earn so much money ? it is because of only 1 thing…1 thing only: I must know what will happen tomorrow, next week, next month, next year…”
Cu alte cuvinte, mergînd pe acelaşi drum luminos descris de domnia sa, unde vom ajunge în următorii 16 ani ?... ne va creşte ranking-ul de ţară la AAAAA+++++ !?
Am fi tentati să calificăm drept performanţe excepţionale , poate o crestere a datoriei publice, să zicem de 2 ori şi o crestere a PIB-ului, să zicem de 3 ori !...sau şi mai bine – poate am fi fost o ţară manufacturieră high-tech, educată, cu exporturi semnificative si am fi avut nu deficit ci excedent bugetar !?...de ce nu putem considera asta ”rezultat exceptional” ?!... poate nu întelegem noi cum funcţionează economia.
Credem ca în cele 2 cifre de mai sus (datoria publica x 4 contra PIB x3) stau toate cele bune mentionate de dl Radulescu (paritatea de cumparare, , masini luxoase, restaurante bune, concedii prin Turcia si Grecia, coeficientul Gini, etc., etc.) dar şi celelalte rele nemenţionate ”de sub umbrela economică si de organizare a societăţii” (o emigraţie îngrozitoare, scaderea teribila a calitatii actului educational, cresterea exponentiala a consumului de droguri, natalitatea negativă, 4 mil. de locuinte încalzite cu lemne si alte 4 mil cu toalete in curte, infrastructura la pămînt de nici macar trupele NATO nu se pot misca rapid in caz de…,localităţi parasite, sau altele fara apa curenta si utilitati, sistemul de sănătate nu se mai pune, lipsa vreunei universitati românesti in primele 1000 din lume s.a.m.d)….şi aşa ajungem la industrie.
Citat #2: ”… Rămân chiar mut atunci cand aflu, pe diferite reţele de socializare, că « toată industria românească a fost distrusă, azi nu mai producem nimic » ; desigur, exporturile de 123 miliarde euro în 2022, faţă de vreo 5-6 miliarde de dolari la nivelul de vârf al economiei planificate, sunt doar fantezii ale lui Bill Gates…
Să încercam să justificăm ”muţenia” dlui Rădulescu, luînd la întimplare o analiză rapidă la îndemînă:
https://iancuguda.ro/contributii-editoriale/cine-plateste-impozite-in-romania/ cu concluziile aferente:
”…Da, industria din România este slab dezvoltată, iar activitatea de producţie este modestă indiferent de segmentul şi dimensiunea companiilor. Aproape trei sferturi din creşterea economică din ultimele două decenii este bazată pe consum, care se reflectă în importuri. (NA: n-o fi şi asta in deficit ?) În acest context, industria românească este subdezvoltată şi marcată de o competitivitate scăzută prin comparaţie cu economiile dezvoltate….”
Ce vrea să spună ? care sunt şansele, în ordine crescătoare ca în ”free market”, după părerea dlui Rădulescu, şă vină în România multinaţionale sa producă potato-chips, wood-chips sau micro-chips ? dar, credem că insuşi dl.Radulescu ştie răspunsul, dacă va înţelege diferenţa intre aceste produse.
Se pare că cele mentionate in site-ul respectiv, parcă le-am mai auzit spuse de dl.Coşea, una din concluziile domniei sale fiind că România are o industrie producătoare de mărfuri cu valoare adăugată mică şi, nepricepîndu-ma la macroeconomie, stau şi mă întreb cine-o avea dreptate ?
Întrucît i-aş putea bănui pe cei 2 citaţi că sunt ”naţionalişti economici” şi părtinitori, să ne uităm pe la alte case mai mari, ce-au zis, ce-au făcut şă ce-a ieşit.
Astfel, prin 1997/1998, Secretar de Stat pentru Comert şi Industrie în UK era Lord Mandelson, unul din cei mai aprigi şi înfocaţi suţinători şi promotori ai ”free market-trade-investmens”, cam aşa cum observăm că se poziţioneaza ferm şi dl. Radulescu. Asta nu l-a împiedicat pe Lord Mandelson să declare (spre onoarea lui) cam 12 ani mai tîrziu în Septembrie 2009, intr-un interviu pentru Wall Street Journal că ”din cauza permisivităţii Marii Britanii faţă de ”foreign ownership of UK manufacturing sector, this could be a loser over a lengthy period of time”, observînd semnele din economia britanică.
Şi aşa apare o ”îndoială-blasfemie capitalistă în ideologia free market capitalistă ”, cum că ”excessive foreign ownership of a national economy can be harmful”
Oare nu cumva fostul Prim Ministru Adrian Nastase l-o fi citit pe Lord Mandelson şi a afirmat apoi, cu ocazia ”privatizării Petrom” , în celebra sa zicală că ”cine controlează Petrom controlează politica în România” ?! (nu credem ca Vladescu- Ministru de Finante sau Musetescu-Ministrul Privatizarii la acea vreme, or fi fost ei abonaţi la Wall Street Journal)
Şi aşa ajungem la aspectele tehnice ale privatizărilor din industrie, accesul capitalului strain, etc., adica:
- Majoritatea investitiilor directe (FDI-Foreign Direct Investment), sunt de fapt ”brown investments”, adică preluarea controlului companiilor existente şi nu creerea unor noi companii, in noi domenii, mai avansate, pentru termen lung. Preluarea este făcută pentru exploatarea activelor existente, ”eficientizarea” lor (de obicei, reducerea costurilor de personal, reducerea mentenantei si intretinerii, ceva imbunătăţiri tehnologice), exploatarea resurselor locale, accesul pe piaţa locala, sau, pur si simplu inchiderea lor pentru a permite accesul în piata ramasă libera a produselor lor aduse din altă parte.
- Investiţiile green field, evident, sunt mai mici, dar sunt de dorit şi contribuie la dezvoltarea economiei statului gazdă, DAR, ”policy makers” ai statului (care or fi aceia de la noi nu e foarte clar), trebuie sa evaluze in cadrul strategiei de dezvoltare a statului (care o fi aia de la noi ?...care e proiectul de tară ?) în ce măsură aceste investiţii afecteaza/ajută ”the future trajectory of economic development of the country” (cum România nu are o ”directie”, nici nu mai are importanţă în ce direcţie o apucă)
- Concluzia unor economişti (capitalişti !) este că, depinzînd de nivelul de dezvoltare al statului, companiile locale se prezumă ca suntşi ele nedezvoltate şi deci este mai bine să se restrictioneze FDI în cîteva sectoare alese, sa fie ajutate sa devină competitive si apoi, să concureze în piaţă, dezvoltînd in acest fel companii şi capital, devenind astfel ”capitaliste”
Ce vrem sa spunem este ca nu e vorba de a fi contra investitiilor capitalului strain, sau să se prefere capitalul autohton (dacă există !), ci, de a evita naivitatea că a proiecta politici economice pe premiza ”capitalul does not have national roots anymore”, este greşit.
Lord Mandelson a explicat teroretic din ce a vazut în practică.
Dl. Radulescu işi explimă părerea despre factorii care au determinat ”performanţa exceptională” a economiei româneşti:
După părerea mea, ar fi două explicaţii fundamentale: descătuşarea iniţiativei private, după căderea regimului comunist din a doua cea mai săracă ţară din Europa, a permis o ofertă de bunuri şi servicii mult mai aproape de nevoile cetăţenilor, reprimate timp de decenii; şi deschiderea economiei, investiţiile străine aducând atât capital, cât şi know how la nivel occidental. Ritmul de creştere s-a accelerat puternic după aderarea la structurile politico-militare şi economice occidentale, care a marcat ruperea definitivă de modelul sovietic.
Personal, în ştiinţa economică nu prea am auzit de modelul sovietic…probabil o fi vorba de modelul si filosofia economică marxistă la care ar fi dorit dl. Radulescu să facă referire, ”de care ne-am rupt definitiv” dar, şi aşa, ar fi oarecum in eroare intrucit sunt multe elemente de teorie economică marxistă preluată de economiştii ”capitalişti”, dar, asta e o dezbatere mai largă şi nu-şi are locul aici
Însă trebuie să recunoaştem adevărul cam pe jumătate: performanţa, atîta cit a fost, s-ar părea ca se datoreaza în principal ”descătuşării iniţiativei private româneşti” : acestea au operat intr-un mediu ostil, sunt subcapitalizate, acces la finanţare greoi si scump, de la bancile (şi astea străine, deşi sunt românesti, dar deciziile se iau la headquarters şi, in plus, fac şi cele mai mari profituri in România !) dar, au plătit cel mai mult impozitele la stat, spre deosebire de ”investitorii strategici”, care au acces la finantare ieftină (de la firmele mama sau bancile mama, sunt de multe ori ajutati cu ajutoare de stat, si, mai nou, aflam ca se urmareste taxarea 1% pe cifra de afaceri (numai atit ?) pentru ca opereaza bine mersi in Romania si raporteaza profituri zero (nu se poate asa ceva ?!...cum, investitorii strategici nu platesc impozite ?...s-ar părea că se confirmă teza Dlui Nastase Adrian – în România, multinationalele puternice din piaţa liberă controleaza guvernul, pe cind, ca exemplu, în capitalismul chinez, guvernul controleaza piaţa liberă.
Să-I dăm o veste proastă dlui Radulescu, extrăgind un citat dintr-o lucrare a unui professor de macroeconomie de la Cambridge: ”…despite the increasing transnationalisation of capital, most transnational companies in fact, remain national companies with international operations, rather than genuinely nation-less companies……most of their top decision makers are home country nationals..”, concluzia fiind simpla: ”…capital has a nationality…”
Iar acum, să abordăm fugitiv, ”fanteziile lui Bill Gates” la vîrful exporturilor de 5-6 mill.dolari din perioada economiei planificate”:
- Pînă la exporturi, să-i recomandăm dlui Rădulescu, să-l întrebe, de exemplu, pe Umbrărescu, cit otel beton, structura metalica grea, cumpără el (din Turcia sau China) pentru autostrăzi (în România nu prea mai facem aşa ceva…că de betoane şi alte materiale de construcţie, astea sunt făcute în România, cu material românesc, forţă de munca românească, dar, de către ”investitori strategici”, care, de multe ori, sunt mai scumpi ca alţi producători straini
- Ia să vedem ce nu mai producem în ţară (că nu mai e industrie) de ne creeaza alte ”deficite complexe” !?...păi:
o Produse Agricole: importăm atît de multe (România !!) de s-ar întoarce în morminte bunicii nostri cum văd ei că producem în ”free market” (ca exemplu, în România existau 78 de fabrici de bere în ”economia planificată” iar astăzi mai sunt…nici nu mai are importanţă…să numărăm pe acelea de lapte şi produse lactate, sau, etc., etc ?
Să trecem la cele mai ”heavy”:
o Îngrăşăminte chimice: neamaiavind combinate chimice şi petrochimice, (le-a închis OMV ca nu erau competitive) iar cumpărăm cam tot, ceea ce ne creează un deficit ingrozitor
o Spre ştiinţa dlui Rădulescu, printre exporturi in perioada ”economiei planificate”, se numărau (şi dau doar cîteva exemple din domeniul pe care il cunosc) termocentrale, echipamente petroliere, instalatii din industria chimică si petrochimică, rafinarii, etc.
o L-aş ruga pe dl.Rădulescu să ne arate 1 singură centrală electrică de sistem (numai 1 singură !) construită in România de ”industria românească”, în ultimii 30 de ani ! . Că tot ne explică BNR mereu că pretul energiei electrice influentează direct şi semnificativ inflaţia. Nu vorbesc aici de aceea construită de OMV la Brazi, care, între noi fie vorba, nici aia nu e originală...era proiect între PETROM şi RENEL de construcţie a unei astfel de centrale CCGT, e drept, numai de 600 MW…or fi preluat-o cei de la OMV de prin arhivele Petrom si au ”indigenizat-o” ei. De asemenea, să nu considerăm eolienele si PV-urile Investitorilor străini….că România nu stie şi nici nu poate să facă aşa ceva.
o In acelaşi context, credem că dl. Rădulescu işi poate imagina că în următorii 1000 de ani, România nu va mai construi o hidrocentrală ca Portile de Fier, (care a devenit ”perla” Bursei, si ne-a transformat in ”emergent economy”, dar construită de părinţii nostri, pentru ”a da curent bunicilor nostri”), un baraj ca la Vidraru pe unde se plimbă domnia sa să se răcorească vara, şi multe altele, iar astăzi, incă ne mai putem incărca celularele şi laptopurile la priză si din cauza – preponderent ! – celor construite in ”economia planificată ruptă de modelul sovietic”- centrale nucleare, hidrocentrale, termocentrale, etc., iar solare si PV-uri, ale Investitorilor străini, de-abia ne ajută pe la 10-15% din consum.
Ceea ce a dorit sa explice punctual, pe bună dreptate, redactorul sef al ZF, conceptual se găseste in acel deficit explicat la inceput cu PIB-ul si datoria publica (sa zicem deficitul)- deficit financiar, deficit de sistem, deficit de organizare, viziune politică, deficit cam la orice.
Şi aşa ajungem la corolarul intregii expuneri a dlui Radulescu
Citat #3: ”…Aşa stând lucrurile, este straniu cât de mulţi aderenţi au opinii care neagă practic tot ce s-a realizat durabil în această ţară, după căderea regimului comunist. Am citit chiar o opinie a unui ditamai profesorul universitar, care susţinea că, atât timp cât a tot crescut datoria externă, creşterea economică ar fi artificială – un concept care nu are vreo legătură cu ştiinţa economică (dacă ar fi aşa, ţări cu datorie publică, raportată la PIB, de 2-5 ori mai mare decât a României ar fi efectiv la pământ: SUA, Japonia, Germania, Franţa, ca să dau doar câteva exemple)…”
Să incercăm sa explicăm dlui Radulescu de ce credem noi ceilalti ce e straniu cu aderentii si ce a vrut sa spuna ditamai profesorul universitar, din punctul de vedere al unui inginer mediocru, trecut prin citeva santiere din România (mărturisesc ca si de prin străinatate) şi nu de la inalţimea Bancii Naţionale a României sau de la ”high level of Fiscal Council”.
Deci, ceee ce nu înţelege dl. Radulescu la toţi ceilalti care ”neagă ce s-a realizat durabil in această ţară” e faptul că ei sunt critici ai ideologiei free market (cum se pare a fi susţinător dl. Radulescu), iar a fi critic al acestei ideologii, nu inseamna a fi critic al capitalismului !...iar acest fel de capitalism, nu este singurul si, in mod cert, nu cel mai bun !...sau, cel puţin, nu pentru noi, după cum se vede de către unii negaţionişti.
După criza financiară din 2008, dobînzile au scăzut continuu. A fost asta pentru că populatia nu a mai vrut creditare si bancile au fost forţate să scada dobînzile ? NU !...a fost o decizie politică de a creşte consumul, iar dobînzile sunt apanajul băncilor centrale…sau cu alte cuvinte, dobanzile sunt influenţate si politic ! (si să nu ne explice cineva cumva că nu e asa !?)…şi uite asa, ajungem la un consum mai mare decit ne ţine plapuma de ne văităm ca avem datorie publică…cît rol fi avut şi BNR in toate astea şi cit de mult din această datorie publică se datoreaza si BNR ?
Cum s-a adoptat ”free market ideology” ? S-a explicat ”ştiinţific”, demult că întocmirea, selectarea şi aplicarea politicilor economice necesită expertiză , ceea ce lipsea elitei conducătoare de atunci şi de acum, şi în consecinţă, politicile ”free market” sunt avantajoase si pentru că ”piaţa reglează totul” (ceea ce e profund greşit şi e cîmp mare de discuţii aici) dar mai ales, nu necesită prea mare capabilitate birocratică şi de management (adică, intram într-un joc de Bridge în care noi nu ştiam să jucăm decît Popa Prostu).
”Free market does not exist ! It is a political definition !” si, piata liberă există in măsura in care reglementările o permit…cam cum reglementeaza BNR piaţa de capital, nu-I asa ?...sau ANRE piata de energie…sau ăia cu asigurarile, samd.
In final, cum capitalismul este de mai multe feluri, evident si rezultatele sunt diferite…capitalism American, UE, chinez (unde guvernul controleaza piata si nu invers) si capitalismul sud-coreean si japonez (cu mari similitudini intre ele, în general, capitalism ”de stat”) şi, probabil, ”contestatarii” care l-au ”amuţit” pe Dl. Radulescu se refereau şi la acestea
Deci, problema este mult mai complexa decit ceea ce a simplificat dl Radulescu, iar comparaţia datoriei României raportata la PIB faţă de a SUA, Frantei, Germaniei, Japoniei, etc., etc. nici nu mai merită să o discutăm, putînd fi lesne de dezbătut separat, dacă nu se înţelege de ce.
În încheiere, cu privire la remarca dlui Radulescu: ditamai profesorul universitar, care susţinea că, atât timp cât a tot crescut datoria externă, creşterea economică ar fi artificială – un concept care nu are vreo legătură cu ştiinţa economică
Îmi permit să redau un citat foarte corect al unui macroeconomist de marcă cu privire la stiinţa economică: ”95% of economics is common sense made complicated…and for the rest of 5% technical details can be explained in plain terms”
Intotdeuna am avut impresia, poate greşită. că inginerii şi economiştii cei din domeniile marunte, microeconomic al vietii cotidiene au stiut şi simţit mult mai mult despre finante si macroeconomie decit au stiut vreodata finantistii şi bancherii despre microeconomie şi viaţa reală de business.
Aşa şi cu ştiinţa economică, aşa se şi explică de ce în 2008, cind regretata Regina Elisabeta II a Angliei a vizitat prestigioasa London School of Economics (care are unul dintre cele mai prestigioase departamente de macroeconomie din lume), după ce a ascultat explicaţiile Prof. Garicano despre criza financiară care a zdruncinat lumea, a pus o singură intrebare: ”How come nobody could foresee it ?”…după care s-a aşternut liniştea.
In continuare, sa urmărim episodul II in care ne va explica dl Radulescu,
cum am putea aborda în mod raţional deficitul public.
Dar, propunindu-I dlui Radulescu şi episodul III, la care să treacă direct (sărind peste episodul II) in care să ne explice cum am putea aborda, tot în mod raţional, creerea unui excedent public care să ne permită evitarea împrumuturilor ”din greu” cum zice domnia sa mai jos
dar are vreo noimă ca ţara să se împrumute din greu pentru a plăti pensii speciale monstruos de mari unor persoane care abia au ajuns la vârsta de 45 de ani ? Şi cât putem să ne facem că nu vedem absurdul decalaj între omul de rând şi nababii pensionaţi special ?
putînd astfel să plătim pensii speciale, salarii cît mai mari ”la stat”, şi. poate, poate, s-o putea ca salariile la privat să le ajunga pe alea de la stat, s.a.m.d….Băncile si Banca Natională nu se pun – ele oricum operează în altă galaxie
Cătălin Dragostin este directorul Energy Serv, companie de servicii în energie şi este expertul în energie al Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM).
