Agenţia de rating S&P a reconfirmat ratingurile 'BBB-/A-3' pe termen lung şi scurt în monedă locală şi în valută pentru România, cu perspectiva stabilă.
”Ne aşteptăm ca creşterea PIB-ului real din România să se tempereze la aproximativ 4% în perioada 2023-2025, faţă de o creştere mai apropiată de 6% în 2021-2022, pe măsură ce redresarea cererii în urma pandemiei COVID-19 se diminuează, iar inflaţia ridicată, cel puţin pe termen scurt, frânează creşterea consumului; totuşi, ne aşteptăm ca intrările mari de fonduri UE să susţină activitatea economică”, potrivit S&P.
Stabilitatea aprovizionării cu energie a ţării este susţinută de o parte substanţială a producţiei interne. Deficitele fiscale şi de cont curent ale României vor rămâne ridicate în 2022, dar analiştii se aşteaptă ca acestea să scadă începând cu 2023, datorită eforturilor de consolidare ale guvernului, coroborate cu o creştere mai redusă a cererii interne.
Scenariul negativ
Ratingul de ţară al României ar putea scădea în următorii doi ani dacă:
- Eforturile de consolidare fiscală pe termen mediu ale guvernului se dovedesc insuficiente, nereuşind să reducă în mod durabil deficitele sub 4% din PIB, sau dacă costurile de finanţare ale guvernului cresc peste aşteptări
- Finanţarea pentru deficitele gemene ale României s-ar orienta din ce în ce mai mult către fluxuri externe generatoare de datorii, poate din cauza unor intrări de fonduri UE mai mici decât se aşteptau.
Scenariul optimist
Ce mai scrie S&P
S&P ar putea majora ratingurile dacă vor vedea dovezi că România poate susţine o creştere economică ridicată, în timp ce deficitul de cont curent (CAD) şi deficitul fiscal al guvernului se reduc, ceea ce indică întărirea capacităţii de producţie a economiei.
Economia României a înregistrat o creştere puternică în primul semestru din 2022 (5,7% în ritm anual), în pofida efectelor indirecte ale războiului dintre Rusia şi Ucraina, dar ne aşteptăm ca ritmul de creştere să scadă substanţial în următoarele trimestre.
Inflaţia ridicată, susţinută de creşterea preţurilor la alimente şi energie, va reduce veniturile disponibile, limitând consumul privat, un motor de creştere cheie în ultimii ani.
Având în vedere strategia de consolidare a guvernului, credem, de asemenea, că stimulentele fiscale suplimentare pentru sectorul privat se vor tempera, ceea ce va afecta cererea internă începând de anul viitor.
În perioada 2023-2025, considerăm că dezvoltarea economică a României va depinde în mare măsură de execuţia investiţiilor finanţate de UE. Ţara are la dispoziţie granturi UE de 25%-30% din PIB în cadrul RRF şi al Cadrului Financiar Multianual (CFM) anterior şi actual.
Ne aşteptăm ca cererea internă puternică, creşterea preţurilor de import şi ieşirile de venituri primare să împingă CAD peste 8% din PIB în acest an, cel mai ridicat nivel din 2008 încoace. Cu toate acestea, intrările care nu generează datorii în contul de capital şi financiar, şi anume sub forma investiţiilor străine directe şi a fondurilor UE, vor acoperi o parte semnificativă (aproape 60%) din aceste deficite.
Ne aşteptăm, de asemenea, ca CAD-urile să scadă până în 2025, pe măsură ce cererea internă se va tempera, parţial datorită planurilor de consolidare fiscală ale guvernului. Creşterea ridicată a PIB-ului nominal va sprijini moderarea deficitelor fiscale. Acest lucru va contribui la menţinerea datoriei publice, netă de activele guvernamentale lichide, la sub 50% din PIB şi a cheltuielilor cu dobânzile la sub 5% din veniturile publice.
Ca şi în alte părţi, nivelurile ridicate ale inflaţiei reprezintă o provocare pentru Banca Naţională a României (BNR), care a majorat ratele cu 5 puncte procentuale cumulate din ianuarie 2021. Continuăm să clasificăm regimul cursului de schimb ca fiind un regim de flotare administrată. Intervenţiile în monedă străină ale BNR rămân moderate şi au contribuit la menţinerea leului în general stabil faţă de euro.
În sprijinul ratingurilor se află şi mai mult accesul continuu al României la finanţare externă în condiţii de piaţă dificile, alături de beneficiile aduse de apartenenţa ţării la UE, care constituie o ancoră politică esenţială şi aduce beneficii cadrului instituţional.
