Statistica a deschis săptămâna în curs cu două veşti. Una e caldă: finalizate, calculele PIB-ului pe trimestrul III dau certitudinea că anul acesta recesiunea, care ameninţă toate zonele Europei, este exclusă în România! Creşterea economică, deşi în scădere simţitoare faţă de primele două trimestre, a continuat să afişeze un distinctiv semn plus. Cealaltă veste e… jumătate caldă-jumătate rece. Dezinflaţia, care a amprentat semnificativ primele trei trimestre, a continuat şi în prima lună din trimestrul IV. Serviciile însă, care se scumpiseră brusc în septembrie, au împins mai departe acest proces în octombrie. L-au împins într-un mod nespecific actualului ciclu inflaţionist, care ne-a obişnuit cu câteva „lebede negre“ în stare să strice mediile generale, umplând întregul tablou al serviciilor cu creşteri nesemnificative ce au dat… o medie generală mare.
Amintirea toamnei anului 2022, când obsesia „distanţării sociale“ dădea pretutindeni semne vizibile de oboseală, ar putea fi acum un prilej de nostalgie. Văzusem atunci clasa de mijloc ieşind la cumpărături… şi în România, ca mai peste tot în Europa. Gospodăriile populaţiei, în general, au cheltuit mai mulţi bani în magazinele alimentare şi în unităţile prestatoare de servicii, inclusiv în cele de înfrumuseţare, fapt exprimat semnificativ în PIB. Comunicatele oficiale au consemnat, în toate cele patru trimestre din anul trecut, creşteri „relativ viguroase“ ale valorii adăugate. Factorul determinant fiind…consumul populaţiei. Pe când contribuţia producţiei industriale la modificarea PIB-ului, care a suferit şi o scădere a volumului de activitate, a fost… negativă.
Anul acesta, potrivit calculelor făcute până acum, aportul industriei este tot negativ. Iar principalul motor al PIB-ului tot de consumul populaţiei este turat. Ce s-a schimbat? Puterea de cumpărare! Efectul fiind o încetinire semnificativă a creşterii ritmului consumului. Şi, în consecinţă, în locul creşterii relativ viguroase de anul trecut a valorii adăugate, avansul de anul acesta este… relativ modest. O cauză a încetinirii ritmului consumului populaţiei în acest an fiind valul de bani economisiţi ce a ridicat nivelul… depozitelor bancare. Totuşi, merită să fie consemnat faptul că, potrivit datelor Eurostat, avem unul dintre cele mai mari ritmuri de creştere economică între cele 27 de ţări din UE.
Viitorul nu sună însă tocmai bine atât timp cât perspectiva este dominată de predicţii referitoare la intrarea în recesiune, la sfârşitul anului curent şi la începutul anului viitor, a mai multor ţări din Europa cu care avem relaţii comerciale strânse. Dacă aceste predicţii se vor adeveri va fi greu să evităm, în 2024, riscul restrângerii cererii externe. Risc ce ne-ar afecta pregnant exportul. Mai cu seamă că, în conjunctura actuală, creşterii economice sub potenţial a multor ţări din UE i se asociază şi alte riscuri: războiul din Ucraina şi tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu, încetinirea creşterii economice a Chinei, viitoarele decizii de politică monetară ale celor mai puternice bănci centrale din lume.
Iată contextul în care, miercurea trecută, s-a desfăşurat şedinţa de politică monetară de la BNR. Punctul de maxim interes pentru autorităţi, analişti, presă şi public n-a mai fost însă, de această dată, decizia „la zi“ cu privire la dobânda de referinţă. Banca Naţională nu a mai mişcat-o din ianuarie. Şi, potrivit celor mai multe prognoze avansate în spaţiul public, soluţia din şedinţa de săptămâna trecută de a fi menţinut nivelul de 7% nu avea să fie surprinzătoare. Iar după cum a fost concentrat focul întrebărilor jurnaliştilor, în conferinţa de presă de vineri a guvernatorului, a reieşit că acum ţinta interesului s-a mutat pe ce va face banca noastră centrală în ianuarie 2024. Concret: „Va coborî dobânda de politică monetară dacă inflaţia va fi adusă, aşa cum s-a anticipat, la 7,5%?“…
Da, potrivit datelor cunoscute în acest moment, cu o rată anualizată de numai 8,07 în octombrie, sunt şanse mari ca în decembrie inflaţia să coboare la 7,5%. Mai întâi, ca efect al reducerii preţurilor alimentelor procesate şi al declinului preţurilor produselor energetice. Apoi, pentru că încă nu se regăsesc în preţurile de consum costurile în creştere ale firmelor. Şi nici mult discutatele măsuri referitoare la impozite şi taxe, ce au în vedere reducerea deficitului fiscal, nu influenţează încă dinamica preţurilor de consum.
Dovadă că inflaţia, care loveşte pe mai departe global, are numeroase simptome în… culori locale. Acum, în noiembrie, poate şi în decembrie, nu vom resimţi efectul acestor „culori“. Dar în trimestrul I din din anul ce vine? Specialiştii Băncii Naţionale au făcut măsurători, au făcut analize şi au prognozat o eventuală întrerupere a dezinflaţiei în lunile ianuarie-martie. Acesta este motivul - a subliniat guvernatorul în conferinţa de presă - pentru care manifestăm faţă de cursul viitor al inflaţiei maximă prudenţă. Raportul asupra inflaţiei, pe care consiliul l-a aprobat în şedinţa de miercuri, a fost discutat în mai multe rânduri în Comitetul de Politică Monetară. Mai avem riscuri în faţă. Aşa că despre o posibilă reducere a dobânzii de referinţă, la începutul anului viitor, nici măcar nu discutăm. Cu atât mai mult o decizie în acest sens este exclusă.
O lovitură globală, în toamna asta, se face resimţită în planul serviciilor. Se scumpesc serviciile în multe părţi ale lumii. Iar România nu face excepţie. La noi însă… fenomenul are şi un accentuat specific local. Acela că, de vreme îndelungată, serviciile au fost ferite de scumpiri mari. În ianuarie 2021, când a debutat actualul ciclu inflaţionist, cele trei segmente din „coşul de consum“, mărfurile alimentare, mărfurile nealimentare şi serviciile, au cunoscut scumpiri nerelevante, în jur de 3 la sută, cu rate medii apropiate. Începând din mai 2021 însă, treptat, s-au produs departajări accentuate, preţurile produselor nealimentare depăşindu-le în creştere de câte trei-patru ori pe cele ale serviciilor. Până în iulie 2022, când ratele mărfurilor alimentare şi nealimentare au ajuns la mărimi egale, fiecare în parte însă măsurând dublul mărimii scumpirii serviciilor. În august 2022 s-a produs prima rocadă. Preţurile mărfurilor alimentare au luat conducerea. Cu un vârf în ianuarie anul curent: creştere medie de 22,47% la mărfuri alimentare, 11,88% la nealimentare şi 10,07% la servicii. În lunile următoare, pe fondul accentuării dezinflaţiei, când preţurile generale au crescut mai încet, serviciile au înregistrat în continuare cele mai mici scumpiri. Până în septembrie… când a intervenit a doua rocadă. Serviciile au găsit ocazia bună să-şi ia revanşa, au înregistrat cele mai mari scumpiri şi… au luat conducerea. Efectul imediat fiind locul bun pierdut de România în tabloul european al ratelor anuale ale inflaţiei, după evaluările făcute de Eurostat pentru luna septembrie.
Subiectul a aprins spiritele în conferinţa de presă. Răspunsul guvernatorului, detaliat, a fost ilustrat cu două tablouri prezentate pe ecranele din sala „Mitiţă Constantinescu“. În primul tablou, cu ratele anualizate în septembrie ale celor 27 de ţări din UE în ordine descrescătoare, România „urcase“ pe locul doi, după Ungaria, ambele ţări înregistrând cele mai mari inflaţii. Deşi, din ianuarie 2021 şi până în prezent, lună de lună, România şi-a păstrat cea mai bună poziţie în flancul estic. Fapt ilustrat de cel de-al doilea tablou, cu evoluţii pe 24 de luni, în care poziţia ocupată a rămas locul 8, cu rezultate mai bune decât Slovacia, Estonia, Polonia, Lituania, Letonia, Cehia şi Ungaria.
Realitatea o putem putem înţelege mai bine din al doilea tablou, cu calcule pe 24 de luni făcute în septembrie anul curent. Semnificativ, în acest tablou, este faptul că ţările din est au înregistrat rate apropiate ale inflaţiei, ce fac să fie grupate împreună. Două premise sunt aici importante. Prima: că ratele inflaţiei din cele opt ţări sunt corespunzătoare condiţiilor din această zonă a Europei. Şi a doua: că România deţine poziţia cea mai bună din grupă, rezultat ce ar fi fost imposibil de obţinut cu o inflaţie care nu ar fi bine strunită prin politici monetare eficiente.
