♦ Electrificarea transportului şi trecerea către soluţii de încălzire care folosesc energia electrică, prin utilizarea energiei verzi în ambele cazuri, reprezintă principalele direcţii pe calea electrificării economiilor şi deci a trecerii de la combustibili fosili la un consum lipsit de emisii. În ultimul episod al seriei Energie de la A la Z, campanie editorială ZF susţinută de PPC (PUBLIC POWER CORPORATION), vedem cât de lung este de fapt drumul pe care îl are de parcurs România în această direcţie.
Calculele ZF făcute pe baza datelor Eurostat arată că la nivelul anului 2021, doar 25% din consumul final de energie al UE era asigurat de energia electrică. Din nou, statele nordice stau bine la acest capitol, Norvegia având un procent de peste 51% de electrificare a economiei sale, în timp ce România avea un procent de numai 16%. Acest procent redus în cazul României reprezintă de fapt drumul pe care îl mai are de parcurs pe calea decarbonizării prin trecerea unor sectoare de activitate din zona de consum de combustibili fosili spre cea de energie electrică din surse verzi.
„Electrificarea presupune înlocuirea tehnologiilor sau a proceselor care folosesc combustibili fosili, cum ar fi motoarele cu combustie internă sau boilerele pe gaze, cu tehnologii echivalente alimentate cu energie electrică, aşa cum sunt maşinile electrice sau pompele de căldură. Aceste alternative sunt de obicei mai eficiente şi au un impact pe zona de emisii în contextul în care energia folosită este produsă din surse lipsite de emisii de carbon“, se arată pe site-ul IEA (International Energy Agency).
Cele mai mari provocări inclusiv pentru România vor fi transporturile şi segmentul de încălzire.
De exemplu, potrivit datelor EAFO (European Alternative Fuels Observatory), la nivelul anului 2021, România avea un grad de electrificare a liniilor ferate de 37,5%, unul dintre cele mai mici din Europa, în timp ce Polonia defila cu peste 70%, iar Elveţia mai avea un pas până la procentul de 100%. Pe zona de transporturi rutiere, lucrurile stau şi mai rău, în ciuda creşterilor exponenţiale din ultimii ani, alimentate cu subvenţii generoase de la stat. Astfel, la finalul lunii mai, numărul autoturismelor electrice din parcul auto naţional a depăşit pragul de 30.000, arată datele furnizate de consultanţii de la Roland Berger, acestea reprezentând mai puţin de 0,4% din totalul autovehiculelor înmatriculate.
Totodată, potrivit celui mai recent studiu realizat de ACEA (The European Automobile Manufacturers’ Association - Asociaţia Europeană a Producătorilor de Automobile), la finalul anului trecut România avea o reţea de staţii de încărcare pentru maşinile electrice de 1.658, un număr infim raportat la reţeaua de peste 110.000 de staţii electrice pe care o avea Olanda de exemplu, liderul european în această categorie.
Trecând în zona de încălzire, lucrurile stau şi mai rău pe plan local. România are un total de 8,5 milioane de locuinţe, din care sunt locuite efectiv 7,5 milioane. Din totalul locuinţelor, numai 1,2 milioane sunt racordate la sisteme centralizate de încălzire, jumătate dintre acestea fiind în Bucureşti. O treime din locuinţele României (aproape 2,5 mil.) se încălzesc direct cu gaz natural, folosind centrale de apartament, dar şi sobe cu randamente extrem de scăzute (cel puţin 250.000 de locuinţe). Aproximativ 3,5 mil. locuinţe (marea majoritate în mediul rural) folosesc combustibil solid - majoritatea lemne, dar şi cărbune -, arse în sobe cu randament foarte scăzut. Restul locuinţelor sunt încălzite cu combustibili lichizi (păcură, motorină sau GPL) sau energie electrică. Peste jumătate dintre locuinţele din România sunt încălzite parţial în timpul iernii, arată datele din Strategia Energetică a României.
„Electrificarea este una dintre cele mai importante strategii cu scopul reducerii emisiilor de CO2 într-un scenariu de Zero Emisii la nivelul anului 2050. Cea mai mare parte a reducerii emisiilor prin electrificare va veni din tranziţia către transportul electric şi prin instalarea pompelor de căldură“, se mai arată pe site-ul IEA. Dacă pe zona de mobilitate electrică sunt vizibile anumite progrese, partea de pompe de căldură este aproape inexistentă în România. În linii mari, o pompă de căldură este un aparat care transferă energia termică dintr-un mediu în altul, indiferent de anotimp. Potrivit raportului realizat de EHPA (European Heat Pump Association), anul trecut au fost vândute la nivel european circa 3 milioane de pompe de căldură, în creştere cu 38,9% faţă de 2021. Belgia, Cehia, Slovacia şi Polonia sunt ţările unde s-a înregistrat o dublare a vânzărilor de pompe de căldură la nivelul anului 2022. România nu figurează încă în statisticile asociaţiei. „Cele 19 milioane de pompe de căldură care sunt acum instalate în UE asigură încălzirea şi răcirea pentru 16% dintre clădirile rezidenţiale şi comerciale la nivel european, ceea ce a dus la înlcuirea unui consum de circa 4 miliarde de metri cubi de gaze“, se arată în studiul menţionat. Mai departe, specialiştii din piaţă spun că aceste transformări au nevoie de politici publice de susţinere, de scheme de impozitare care să-i avantajeze pe cei care fac saltul spre tenhologiile de verzi, dar şi de campanii de informare solide. La final însă, reţelele de energie sunt esenţiale, ele fiind cele în care se vor descărca toate aceste transformări care vor duce implicit la creşterea consumului de electricitate.
