Solutiile micilor agricultori pentru relansare: subventii pe produsele livrate si contracte din timp cu procesatorii

 

Cu ce ma diferentiez de cel care are teren, nu-l lucreaza, dar primeste subventie pe care o bea in prima carciuma care ii iese in cale? De ce sa-mi fac firma si sa platesc impozite la stat daca statul nu-mi da nimic in schimb? Daca producem grau, unde il vindem si la ce pret?

Sunt doar cateva dintre intrebarile agricultorilor care au preferat sa lucreze teren agricol de mici dimensiuni decat sa-l dea in arenda, si care se confrunta la fiecare inceput de campanie agricola cu aceeasi problema: lipsa unui capital cu care sa reia ciclul agricol, in conditiile in care nu-si poate acoperi cheltuielile de productie din banii primiti pe recolta anterioara.

Cu metodele de azi impuse de ministrul de resort, agricultura nu va fi pusa pe picioare nici in urmatorii 20 de ani, spun fermierii intervievati, care au preferat fie sa nu-si inregistreze firme prin care sa lucreze pamantul, fie functioneaza ca PFA (Persoana Fizica Autorizata).

„Este o balbaiala totala, iar eu ca agricultor nu stiu daca sa investesc in culturi pentru ca nu stiu daca voi primi vreodata banii promisi de ei. In mod normal, daca autoritatile ar veni cu metode concrete si noi am avea un plan de afaceri bine stabilit, dar noi nu facem altceva decat sa vindem cereale la preturile de mizerie pe care ni le ofera toti samsarii ca sa putem relua ciclul agricol", este de parere Mircea P. din Mehedinti care incearca sa vanda 100 de tone de grau din recolta pe 2008.

Pe langa faptul ca subventia ajunge la agricultori cu intarziere sau chiar deloc, in unele cazuri exceptionale, fermierii se plang de lipsa ingrasamintelor si a ajutoarelor pentru samanta cu care ar putea demara campania urmatoare.

In acelasi timp, proprietarii de teren, fie mostenitori, fie antreprenori care asteapta cresterea pretului in interes imobiliar, lasa suprafetele agricole nelucrate, dar castiga aproape 400 mil. euro de la stat si Comisia Europeana doar pentru ca au in posesie aceste bunuri. „Se arunca cu bani peste tot. Se dau pomeni. Unde s-a mai pomenit sa subventionezi nemunca? Multi prefera sa tina pamantul nelucrat doar ca sa ia subventie, bani care se duc in prima carciuma care ii iese in cale. In zona sunt mii de hectare nelucrate de care nu te poti apropia.

Subventie la productia livrata

„Cel mai corect ar fi sa se dea subventie la productia livrata. In felul acesta nu se mai face evaziune fiscala, iar eu ca agricultor voi fi interesat sa produc cat mai mult", spune proprietarul din Mehedinti, care considera controalele transporturilor de produse accizabile stabilite de autoritati drept „praf in ochi" care nu va rezolva problema pietei negre.

Astfel de ajutoare, in functie de cantitatea si calitatea produselor livrate dupa recoltare, ar determina taranii sa vanda sau cel putin sa dea in arenda terenurile pe care nu le pot lucra, l-ar convinge pe fermier sa investeasca in utilaje performante care sa determine o productivitate mai mare si l-ar impiedica sa mai vanda direct de pe camp unor intermediari care scot profituri uriase de pe urma transportului cu cereale de la producator la alt comerciant. Mai mult, s-ar realiza o triere a agricultorilor, in joc ramanand doar cei care au sustinerea financiara pentru a face agricultura performanta.

Calculele jucatorilor din agricultura arata ca doar din terenul necultivat, care se intinde pe 3,5 mil. ha, se poate scoate un miliard de euro daca productia medie ar fi de trei tone/ha, iar pretul de 100 de euro/tona. „Va dati seama cat am exporta daca am cultiva tot terenul", se intreaba Mircea P.

 

Cea mai mare problema a micilor antreprenori din sectorul agricol este stabilirea pretului la cereale. „Samsarii au distrus agricultura, ei fac legile si pretul. Si programul stabilit de Guvern prin intermediul caruia iei credite cu certificatele de depozit este o ineptie. Nu-ti spune nimeni la ce pret va fi evaluat produsul tau, decat ca va fi stabilit in functie de pretul pietei. Dar cine face pretul pietei?", spune Ion Efrem din Dolj care a investit 10.000 de dolari in urma cu 9 ani pentru achizitia unui tractor, a unei semanatori , a unui disc si a unui plug pentru a lucra cele 10 hectare pe care le are mostenire de la parinti. In prezent, agricultorii nu au nicio siguranta ca dupa campania de recoltare nu vor ramane cu produsele nevandute sau ca dupa vanzarea lor nu vor iesi in pierdere. „Ar trebui sa semnam niste contracte cu procesatorii sau crescatorii de animale sa putem sti din timp cui vindem si la ce pret. Noi importam cereale in fiecare an chiar daca avem produse in hambare", incearca sa gaseasca o metoda de revitalizare a agriculturii Doina Pop, din judetul Salaj, care a pus la vanzare porumb al carui pret se ridica la 800 de lei/ tona. Nimeni nu-i va da insa atat anul acesta, mai ales ca nivelul la care se tranzactioneaza porumbul ajunge la 600 de lei/tona, maxim 700 de lei/tona. Cheltuielile pentru infiintarea unui hectar ajung la 2.000 de lei.

Nici Programul „rabla" pentru tractoare, in cazul in care s-ar aplica, nu-i entuziasmeaza prea tare pe fermieri, care spun ca la pretul atat de mare al utilajelor agricole ar trebui sa cultive foarte mult pentru a fi rentabil. „Daca preturile sunt foarte mari la utilajele agricole, iar Guvernul da 4.000 de lei, nu ne ajuta cu nimic. Valoarea acordata de stat ar trebui sa fie mai mare, de 50% din valoarea tractorului", crede Pop.