În contextul actual, cu Rusia manifestându-şi puterea regional şi implicit comercial, vom vedea crearea unui pol de putere în comerţul cu cereale. Rusia va decide, efectiv, ritmul şi preţul în piaţa grâului, prin faptul că va controla un nivel de 40% din marfă ce se mişcă la nivel global în piaţă.
Prin urmare, trebuie să avem o viziune într-un context geo-politic-comercial, printr-un spectru mult mai larg, cu o desfăşurare pe termen lung, probabil zeci de ani de acum înainte. Să încercăm să creăm un tablou, cât mai complet, a ceea ce înseamnă şi va însemna Rusia în controlul asupra resursei grâu, la nivel regional cât şi la nivel global.
Dacă analizăm şi segregăm pe zone populaţia globului, observăm că principalele zone cu probleme sociale, adică număr mare de locuitori şi gradul mărit de sărăcie sunt: nordul Africii, Africa Sub-Sahariană, Orientul Mijlociu, Asia de Sud Est. În toate aceste zone există un număr impresionant de oameni ce trăiesc la limita subzistenţei, circa 80% din 1,2 miliarde de suflete, care nu îşi pot asigura necesarul de hrană zilnic. Totodată, aceste zone sunt cele mai expuse secetei şi eroziunii solului, precum şi cele mai afectate de schimbarea climaterică globală
Bazinul Mării Negre este cel mai bine poziţionat, din punct de vedere logistic, în acest context. Şi, astfel, zonele descrise ca şi destinaţii principale vor genera întotdeauna cerere în bazinul Marii Negre. Mai mult decât atât, Rusia a dezvoltat relaţii comerciale şi cu China, în ceea ce priveşte vânzările de grâu.
Grâul de furaj a devenit un element de nutriţie în reţetele chinezeşti de furajare, mult mai important decât boabele de soia. Această schimbare s-a produs datorită diferenţei de preţ, în favoarea grâului, precum şi a incertitudinii legate de volumul recoltelor de soia din America de Sud. Schimbările climaterice poziţionează soia într-un grad foarte mare de volatilitate, cu fluctuaţii de preţ ce impactează costul final în furajare.
Ţinând cont de aspectele descrise mai sus, putem avea o imagine mult mai clară asupra a ceea ce poate urma în decada următoare, în scenariul în care Rusia va controla Ucraina. Având, astfel, control a 40% din comerţul mondial de grâu, ea poate decide preţul acestei materii prime, la nivel global.
În consecinţă, va putea decide cine şi cum se hrăneşte. Să nu uitam ţările sărace din Asia de sud-est, ţări precum Indonezia, Bangladesh, Pakistan. Numai în Indonezia avem 270.000.000 de suflete ca şi populaţie, iar Pakistanul are un număr de 225.000.000 de oameni. Dacă aducem şi Bangladesh cu 173.000.000 de locuitori, deja ne apropiem de cifre impresionante.
Mergând mai departe, în acest context, Rusia va deveni şi cel mai mare producător de seminţe de floarea-soarelui, la nivel global. Rusia împreună cu Ucraina generează anual un nivel de 33-34 de milioane de tone de materie primă, dintr-un total la nivel global de 56 milioane de tone. În acest clasament intră şi UE cu 10 milioane de tone. Raportul la nivel global ce impactează piaţa uleiului vegetal se dezechilibrează complet. Având un raport de peste 60% din producţia globală şi ţinând cont de specificul cultural European de consum preponderent de ulei de floarea-soarelui, precum şi de cererea anuală a Indiei de ulei de floarea-soarelui, putem vizualiza un control asupra pieţei ce va fi generat de Rusia.
Când controlezi hrana, preţul, decizi şi cine mănâncă sau nu. Lucrurile sunt evidente, şi, în cazul în care nu ai mâncare, banii nu au nicio valoare, devin simple hârtii ce pot fi şi arse.
În contextul în care Rusia va controla hrana, alături de gaze şi petrol, lucrurile se înclină dramatic în favoarea sa, la orice nivel de discuţii, de negocieri, de poziţii de forţă şi de impunere.
Cu alte cuvinte, dacă lăsăm 50% din hrana globală în mâna unui singur actor, atunci să nu ne aşteptăm la prea multă compasiune din partea acestuia. El se comportă ca un prădător şi va guverna în şantaj pentru a controla şi decide cine trăieşte şi cine moare.
