♦ De la începutul acestui an, chiar înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, marii consumatori de energie şi gaze spuneau că piaţa liberă, în contextul preţurilor istorice, devine o utopie, statul având puterea de a reglementa sectorul pentru o perioadă scurtă ♦ Un an mai târziu, industria mare este închisă ♦ Paradoxul? România îşi poate asigura din resurse interne 80% din necesarul de gaze naturale iar circa 80% din producţia de energie este controlată de stat.
„Ce vedem la Baumgarten (Bursa de gaze de la Viena) este o porcărie, alea nu sunt preţuri normale. Piaţa gazului, cu regulile ei de funcţionare, a fost făcută pentru timpuri normale, nu pentru ce vedem acum. Această piaţă pur şi simplu nu mai funcţionează. Dar statele au puterea de a reglementa lucrurile“, a spus Harri Kiiski, cel care până recent a ocupat funcţia de director general al Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, care asigură 50% din producţia de îngărăşăminte locală. Pentru producătorii de îngrăşăminte, gazul este materie primă, 70% din costurile de producţie fiind reprezentate de achiziţia gazului. În contextul exploziei preţului, încă din decembrie, anul trecut, Azomureş şi-a închis activitatea, izbucnirea războiului din Ucraina şi impactul pe care agresiunea Rusiei a avut-o asupra preţului gazului făcând imposibilă reluarea activităţii.
Dar închiderea marii industrii din România vine în contextul în care ţara este al doilea cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, având posibilitatea prin propriile resurse să-şi asigure 80% din necesarul intern.
