Uniunea Europeană vrea să devină, până în 2050, neutră din punct de vedere climatic, iar acest lucru înseamnă ca şi România să reducă emisiile de carbon până la nivelul la care acestea sunt absorbite de natură în totalitate. Ceea ce în teorie pare a fi un scenariu de vis, pentru industrie, decarbonizarea, se poate transforma într-un coşmar, arată o analiză publicată în noua ediţie a anuarului ZF Energie.
„Cimentul este un mare emitent de CO2. Din producţia mondială totală de ciment, de 4,5 mld. tone, 56% este realizată în China, în India 7%, iar în Europa doar 6,5%, din care 0,4% produce România. Dacă ne uităm la poluare, dacă am reduce la zero poluarea din ciment, poluarea pe total Europa s-ar reduce cu doar 7%”, a spus Mihai Rohan, preşedintele Federaţiei Patronale din Industria Materialelor de Construcţii din România (PATROMAT), prezent în cadrul ZF Power Summit 2021.
Potrivit acestuia, investiţiile pe care cimentiştii ar trebui să le facă în captarea şi stocarea carbonului depăşesc de aproape două ori costurile ridicării unei fabrici de la zero.
„Atâta timp cât numai Europa îşi propune acest target, este ucigător pentru industrie. Încet, încet apar produse străine, din ţări care nu au limitări la emisiile de CO2. În ultimii doi ani, importurile de ciment s-au dublat aproape, iar majoritatea, 80-90%, vine din Turcia. Dacă nu va exista un mecanism la frontieră care să fie corect pentru amble părţi, o să ajungem să facem casele cu ciment din Turcia”, a avertizat Rohan.
Produse mai scumpe, dar verzi
Azomureş, cel mai mare consumator de gaze din România, spune la rândul său că tranziţia spre verde trebuie mereu să se facă ţinând cont de suportabilitatea consumatorului final, decarbonizarea industrială ducând în mod cert la scumpirea produselor.
„Nu e dificil să creezi hidrogen prin electrolizi, iar hidrogenul să fie folosit în sinteza amoniacului, este un proces cunoscut, problema este că preţul fertilizatorului va fi de 4-5 ori mai mare decât este acum. Întrebarea este unde se va vedea aceaste creşteri şi cine şi le va permite. România este în urmă, iar aceasta va fi o problemă naţională”, spune Harri Kiiski, CEO-ul Azomureş.
Cert este că Uniunea Europeană vrea să fie lider mondial în tranziţia către o economie verde şi în această idee direcţiile la nivel european şi o bună parte din banii europeni merg către decarbonizarea industriei, transporturilor, energiei etc. România a intrat în hora Green Deal, pactul ecologic european, şi trebuie să joace.
În România, a cărei producţie de energie pe cărbune are o pondere de 24%, aceasta fiind unul dintre cei mai mari emitenţi de emisii de CO2, problema se pune în primul rând la cofinanţarea proiectelor de la bugetul de stat, care a adunat numai în ultimii doi ani un deficit de 31 de mld. de euro.
Fonduri europene pentru tranziţia verde sunt, prin toate mecanismele mari ale UE, însă experienţa trecutului în atragerea de fonduri europene de către statul român nu oferă perspective foarte bune pentru viitor.
Eliminarea cărbunelui din producţia de energie vine şi cu un cost social pentru România, prin reconversia profesională a minerilor din Valea Jiului şi prin închiderea inevitabilă a capacităţilor de producţiei de energie din cărbune, precum Complexul Energetic Oltenia, cu 12.800 de angajaţi.
Se poate, dar cu planuri clare
Cu un plan concret şi viziune, împreună cu finanţările europene, România poate ţine pasul cu alte ţări europene în tranziţie verde şi o poate transforma într-o oportunitate, sunt de părere însă oficialii europeni. Frans Timmermans, vicepreşedintele Comisiei Europene şi omul-cheie din Green Deal, a spus la ZF Power Summit că pentru România planul de decarbonizare poate fi o oportunitate în zona de construcţii, industrie şi transporturi.
„Suntem toţi pe drumul tranziţiei energetice, ne dorim decarbonizarea, dar nu trebuie să lăsăm «cadavre» în spate. Trebui să dovedim că putem oferi produse sustenabile, putem fi atenţi la ce produse folosim. Trebuie să avem grijă ce amprentă de carbon lăsăm în urmă. Vrem ca şi copiii noştri să poată creşte în acelaşi mediu ca noi. În prezent, la nivel global consumăm de 1,7 ori mai mult decât poate da înapoi planeta. Asta înseamnă că pe termen scurt şi mediu vom ajunge în situaţia în care nu vom mai avea unde locui. Degeaba vom avea automatizări şi sisteme, dacă nu vom mai putea locui”, spune la rândul său Lucian Enaru, directorul general al Schneider Electric.
Green Deal, care în acest moment este un pact ecologic în linie cu deciziile din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, prevede ca, până în 2050, statele europene să devină neutră din punct de vedere climatic. Green Deal este un acord între toate statele membre ale Uniunii Europene.
„Când am lansat Green Deal, am zis că acesta este singurul mod de a respecta angajamentele internaţionale în cadrul acordului de la Paris, şi în acelaşi timp pentru a face faţă viitorului. Nu toate statele au fost entuziasmate, dar am reuşit să le convingem până la urmă. În urmă cu un an această direcţie mi-a dat speranţă şi văd că are un efect încurajator în rândul statelor care au fost sceptice la început”, a mai spus Timmermans la ZF Power Summit.
