Prima radiografie a pieţei de energie verde din România: câte companii sunt, câţi bani fac şi câţi oameni sunt angajaţi direct în sectorul de 9,5 miliarde de euro din care vor toţi o felie?

♦ Cea mai mare parte a companiilor active în domeniul energiei regenerabile sunt din zona de operare, mentenanţă şi asset management, la polul opus cel mai slab reprezentat sector şi una dintre vulnerabilităţile majore, nu doar în România, ci la nivel european, fiind partea de producţie ♦ În total, 633 de companii compun universul verde din România, cu venituri de 9,5 miliarde de euro anul trecut şi un profit net cumulat de 2 miliarde de euro ♦ Din ce este compusă piaţa de regenerabile, acolo unde vor toţi să fie prezenţi?

Un studiu realizat de SeeNext, platformă de date şi infor­maţii axată pe Europa de Est, arată că la finalul anului 2022, pe plan local, erau 633 de firme active în domeniul energiei verzi, în evidenţa studiului intrând atât firmele care deţin proiecte de producţie, cu o capacitate instalată de cel puţin 1 MW, cât şi cele din domeniul serviciilor conexe sau al producţiei de echipamente destinate regenerabilelor. Realizatorii studiului precizează că nu au fost luate în calcul decât companiile cu bilanţurile publice la finalul anului trecut. Ce arată datele? În total, la finalul anului trecut, România avea 633 de companii active în domeniul energiei regenerabile.

„Cu un total de 422 de companii sau aproape 66,7% din total, sectorul de operare, mentenanţă şi asset management era cel mai mare la nivel naţional. Partea de construcţie, inginerie şi project management era la o distanţă mare, cu un total de 203 companii, adică 32,1% din total. Producţia, cel de-al treila mare segment, era la o distanţă şi mai mare, cu numai 8 companii şi o pondere modestă de 1,3% din peisajul regenerabil din România“, se arată în studiul menţionat. Tot aici se mai precizează că este vizibilă preferinţa pentru importuri, dar că ţinând cont de contextul actual lucrurile ar putea să se schimbe. „Pe măsură ce preţul tehnologiei s-a stabilizat, iar costul forţei de muncă din ţările vest-europene creşte, ţări precum România devin tot mai atractive pentru nearshoring (activitate prin care firmele îşi mută părţi din business sau producţie în ţări aproape de consumatorul final) sau opţiuni de offshoring (relocarea unui business) pe dimensiunea lanţurilor de producţie.“