„Am făcut exit din două businessuri din România, o companie telecom şi un proiect imobiliar. Era mijlocul anilor 2000 când luam decizia să ies din business şi să mă «pensionez». Nu degeaba mi se spune domnul Exit“, povesteşte antreprenorul român, unul dintre cei mai discreţi din piaţă.
Absolvent al Facultăţii de automatică şi calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice, Mihail Rotenberg a lucrat iniţial în cercetare, apoi în proiectare şi apoi a venit rândul start-up-urilor. A intrat în businessul de telecom într-o perioadă în care Romtelecom nu acoperea toată ţara cu servicii de date şi internet. A descoperit o nişă de explorat şi a reuşit în business pentru că l-a privit prin ochii utilizatorului, spune el astăzi. În 2006, în plin boom imobiliar, a venit o companie din SUA şi a cumpărat businessul.
„Aveam 54 de ani şi visam să ies la pensie. La 50 şi ceva de ani mi-am dat seama că este mai bine să îi las pe cei mai tineri să continue fără mine. Sunt şi foarte deştepţi, au şi o foame mai mare pentru reuşită. Mai mult, îmi făceam teste de inteligenţă şi rapiditate şi mă comparam cu ei şi am decis că este mai bine să mă retrag. Nu am vrut să ajung un elefant alb printre ei.“ Aşa a ajuns să se pensioneze şi să se dedice pasiunilor sale. Pasiunea pentru artă data de mult, iar dragostea pentru vin s-a dezvoltat în timp într-un business care îi poartă numele, Cramele Rotenberg.
Atunci când a decis să îşi lanseze propriul vin a vrut să fie atent la toate detaliile. Eticheta, spre exemplu, a lucrat-o cu pictorul şi desenatorul Ana Ruxandra Ilfoveanu. Apoi, când a venit vorba de istorie şi fabricaţie a studiat atent problema şi a fost foarte atent la rezultat. Erau anii 2000 când Mihail Rotenberg cumpăra vin de la un bătrânel din zona Ceptura. Îl învechea apoi în butoaie şi abia ulterior îl punea în sticle. Într-o zi bătrânelul l-a sunat că vinde şi l-a întrebat dacă este interesat să cumpăre. „Avea 4 hectare de viţă-de-vie şi cerea un preţ extrem de mic pentru mine, care apoi s-a dovedit cu mult peste preţul pieţei, mai ales că ştiam preţurile de afară.“
Nu a negociat, astfel că apoi au început să îl sune rudele lui, vecinii care voiau să vândă. A ajuns în final la 25 de hectare de teren din care 23 de hectare de viţă-de-vie. Din total, puţină este replantată. „Pentru mine, vinul era o pasiune. Voiam să produc pentru prieteni, şi mi-am dat seama că nu aveam chiar atâţia prieteni pentru câte hectare ajunsesem să am.“
Aşa a ajuns în businessul cu vin şi glumeşte. „Ştiţi zicala. Cum ajungi să faci o avere mică din vin? Pleci de la o avere mare.“ Produce maximum 120.000 de sticle pe an, fiind o cramă-butic. Primul vin l-a produs în 2006, an în care a produs 5.000 de sticle. An de an păstrează în cramă 600-700 de sticle din recolta respectivă.
„Circa 400 de sticle din primele producţii i le-am oferit cadou lui Leonard Cohen.“
