♦ Una dintre cele mai puternice tendinţe care vor remodela piaţa energiei la nivel european este intrarea sectorului privat, inclusiv mari companii, în producţia de energie ♦ Practic, în acest moment, nu este un actor mai motivat în a-şi securiza prin propriile forţe energia necesară activităţii decât sectorul privat, mai ales după complicatul an 2022.
Mai departe, toate anunţurile de investiţii venite din zona privată se bazează pe regenerabile, în contextul în care criteriile de ESG (Environmental, Social, Governance) devin obligatorii iar amprenta de carbon este analizată de bănci în dosarele de creditare.
„Ne va costa mai mult să ţinem cărbunele decât să investim în surse alternative. Probabil vom vedea mai multă energie verde decât ne aşteptăm, iar sectorul privat va fi factorul de schimbare, din mai multe puncte de vedere, inclusiv cele legate de ESG şi de reducerea amprentei de carbon“, spune Piotr Arak, directorul institutul Economic Polonez (Polish Economic Institute). Înainte de a prelua conducerea Institutului, Piotr Arak a lucrat în cadrul Deloitte, dar a şi ocupat funcţii publice în Ministerul Administraţiei şi al Digitalizării sau în Cancelaria Primului-ministru al Poloniei. Institutul este un think-tank public, ale cărui rădăcini datează din 1928, cea mai mare parte a studiilor vizând macroeconomia, energia şi mediul, comerţul exterior sau economia digitală. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nucleare, gazul fiind combustibilul său de tranziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti.
„Suntem la începutul unei transformări uriaşe, obiectivul fiind de a scăpa de dependenţe. Dar pentru a îndeplini aceste obiectiv nu toate ţările pot parcurge acelaşi drum, vom vedea strategii diferite. Germania, de exemplu, se va baza în proporţie de 20% de importurile de energie, dar nu toate statele au această posibilitate. Nici noi şi nici România, de aceea soluţia nucleară este avansată.“
Dar înaintea proiectelor nucleare, unde aşteptările sunt ca Polonia să aibă primul reactor în 2033, investiţia fiind realizată alături de americanii de la Westinghouse, cei care vor face diferenţa vor fi consumatorii care vor investi în propriile unităţi de producţie. Acest apetit pentru a avea energia pe cont propriu a devenit vizibil mai ales după anul 2022, când explozia preţului la energie a împins mulţi consumatori industriali în corzi. În cazul specific al Poloniei, aceste investiţii pe cont propriu pot avansa rapid şi pentru că piaţa de contracte de achiziţie de energie pe termen lung (PPA-uri) funcţionează. Nu este cazul în România, de exemplu, unde piaţa este încă dificilă.
„Pentru noi, cel mai ieftin scenariu este cel în care energia verde va ajunge la 40% din mixul energetic în următorii 10 ani. Piaţa împinge acest lucru pentru că nimeni nu poate aştepta desfăşurarea unui proiect nuclear, iar în Polonia piaţa de PPA-uri chiar este funcţională. Mai mult, piaţa de regenerabile este o piaţă pentru care nu au dependenţă pe sursă, iar acesta este un argument bun în realizarea investiţiilor.“
În acest moment, circa 20% din mixul de producţie de energie al Poloniei se bazează pe surse regenerabile, cel mai mare potenţial fiind partea de energie eoliană offshore.
Provocările pentru a face acest salt sunt pe măsura obiectivelor, lipsa specialiştilor, din toate domeniile ce ţin de tranziţia energetică, fiind vizibile în cazul Poloniei şi nu numai. Dincolo de producţia de energie, tranziţia energetică înseamnă însă şi dezvoltarea mobilităţii electrice sau trecerea spre sisteme de încălzire centralizată bazate pe energia electrică. Toate acestea, pe termen mediu vor duce la creşterea consumului de energie.
Dar în afară de provocările locale, pe care fiecare economie le are de gestionat, tranziţia verde, cel puţin în acest moment, presupune înlocuirea dependenţei europene de gazul rusesc cu cea de echipamente made in China. Circa 70% dintr-o turbină eoliană offshore, 85% dintr-un panou solar, 71% dintre maşinile electrice sau 41% dintre electrolizoarele atât de necesare dezvoltării industriei hidrogenului sunt produse în China, acesta fiind cel mai mare furnizor global de tehnologie pentru proiectele de energie verde, cu o poziţie imposibil de atacat. Totodată, China produce 60% din pământurile rare, un grup de 17 superelemente folosite în tehnologiile de vârf, cum ar fi smartphone-urile sau computerele. Tot China deţine 13% din producţia de litiu şi 58% din capacităţile de procesare globale, piaţa producţiei de litiu fiind dominată de Australia şi Chile. Litiul este un element cheie în producţia de baterii pentru telefoanele mobile, laptopuri sau maşini electrice. De cealaltă parte însă, Europa este responsabilă pentru mai puţin de 7% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, pe primul loc fiind China, cu 29%, urmată de SUA cu 11% şi de India cu 7%. Practic, misiunea Europei de a trece spre o economie mai verde trebuie să genereze un imbold internaţional pentru a avea cu adevărat impact.
„Europa poate să îşi convingă cei mai mari parteneri comerciali să adopte măcar paţial anumite politici de mediu“, spune Piotr Arak. Unul dintre cei mai importanţi paşi în acest sens a fost făcut anul trecut de către administraţia Biden care şi-a asumat investiţii verzi de 369 de miliarde de dolari în următorii 10 ani, scopul fiind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30-40% sub nivelul din 2005 până în 2030.
Interviul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.
