♦ Cel mai recent, Unilever a anunţat că închide fabrica de mâncare sănătoasă din Bucureşti şi vinde, după cinci ani, brandurile româneşti Frufru şi Urban Monkey. Cumpărătorul este Mihai Simiuc, fondatorul lor, cel care în 2019 le ceda gigantului anglo-american ♦ Acum câteva luni, grupul a anunţat şi că închide fabrica de detergent de la Ploieşti, o unitate de producţie cu şase decenii de istorie ♦ Aceasta nu este singura unitate de producţie închisă, aceeaşi soartă având şi fabrica de margarină de la Târgu-Mureş şi cea de sosuri şi condimente de la Otopeni.
Gigantul anglo-olandez Unilever şi-a construit businessul de peste 1,5 mld. lei anual în România prin achiziţii succesive de afaceri autohtone pe care le-a folosit pentru a câştiga teren şi cotă de piaţă, dar pe care apoi le-a „eficientizat“ la sânge.
Acesta este de altfel modelul marilor multinaţionale, care au în vedere creşterea accelerată şi obţinerea de poziţii de top în orice piaţă în care intră, pentru ca apoi să taie la sânge tot ce nu performează conform planului.
Grupurile internaţionale mari au şi forţa financiară să facă asta, pe termen mai lung sau mai scurt, strategie care, nu de puţine ori, îngroapă micile businessuri autohtone.
În acest proces de creştere şi dezvoltare, multinaţionalele cumpără şi companii locale pe care apoi le eficientizează, iar Unilever este un exemplu concludent în acest sens.
Astfel, cel mai recent, grupul a anunţat că vinde brandurile româneşti Frufru (mâncare sănătoasă) şi Urban Monkey (sucuri presate la rece), la cinci ani de la preluarea lor de la Mihai Simiuc. Cumpărătorul este chiar antreprenorul-fondator, Simiuc, care în 2019 ceda controlul businessului. La momentul acela, vânzarea implica o reţea de magazine, o fabrică şi brandurile. Acum, Unilever renunţă doar la cele două mărci, închizând fabrica. Această vânzare şi această închidere stau mărturie faptului că un grup gigant, cu zeci de branduri în portofoliu, nu a găsit o strategie pentru a creşte şi dezvolta două mărci româneşti.
