Zsuzsa Bereschi, Senior Project Manager, Energy & Utilities, Horváth, a spus în timpul conferinţei ZF Power Summit 2023 că eolianul şi solarul vor fi cele mai mari capacităţi de regenerabile aşteptate în sectorul energetic pe termen scurt.
Până în 2026, afirmă ea, aşteptările sunt ca, treptat, cărbunele să iasă din mixul energetic şi să fie înlocuit de noile centrale pe gaz şi de capacităţi de regenerabile.
„Dacă ne raportăm la 2026, în privinţa mixului energetic, pot spune că aşteptăm centralele noi pe nuclear, ne aşteptăm să iasă cărbunele treptat din mixul energetic şi să fie înlocuit de noile centrale pe gaz şi de capacităţi de regenerabile. Vântul şi solarul vor fi cele mai mari capacităţi de regenerabile pe care le aşteptăm pe orizont scurt. Dacă ne gândim la orizontul 2030-2035, vedem că PNIESC este în revizuire. Dacă în planul vechi, cu cifre din 2018-2019, când încă nu aveam Fit for 55, ne-am definit 7.000 MW de regenerabile eolian şi solar, e clar că acum, după estimările noastre, vom ajunge minim 10.000 MW, care probabil vor trebui să intre în România în orizontul 2030”, a detaliat Zsuzsa Bereschi, Senior Project Manager, Energy & Utilities, Horváth, în timpul conferinţei ZF Power Summit 2023.
Alte declaraţii:
Targetul creşte odată cu planul Fit for 55 şi peste aceste lucruri vine directiva energiei regenerabile. Aceasta spune că un minim de 35% - sau chiar 50-75%, cum se vehiculează - din combustibilii din industrie şi transporturi vor trebui să fie de origine regenerabilă.
Dacă translatăm acest lucru în combustibili alternativi – hidrogen, unul dintre materiile de bază pentru combustibili alternativi şi energie primară – va însemna că pentru producţia de hidrogen regenerabil trebuie să ne uităm la încă cel puţin 5 GW de capacitate de regenerabil instalată în România.
Dacă e să ne ţinem de angajamentele la nivel european, va trebui să dublăm capacităţile de regenerabile doar pentru electrificare, înlocuirea cărbunelui şi înverzirea mixului energetic. Peste acestea, încă vreo 50%, va trebui să instalăm regenerabile pentru a putea produce hidrogenul regenerabil, care va fi una dintre cele mai importante modalităţi de a îndeplini ţintele.
Mixul pe care îl vedem noi pe termen lung, dincolo de 2026, este mult mai verde decât acum şi este ceva foarte ambiţios la care trebuie să ne gândim din timp.
Provocările majore sunt legate de capacitatea de atragere a finanţării pentru că, deşi există mijloace de finanţare, trebuie să ştim să le atragem. Trebuie neapărat să avem şi o capacitate a reţelelor care să poată să gestioneze aceste capacităţi
Riscurile ar fi să devenim importatori de combustibili de origine nebiologică, ceea ce implică şi riscul de preţ de rigoare. Un alt risc ar fi să trebuiască să reducem capacităţi de producţie din industrie sau să avem probleme cu reducerea amprentei de carbon din transporturi.
Chiar şi la un consum mai mic, poţi să faci un PPA, poţi să devii parte dintr-o comunitate de energie unde există mai mulţi prosumatori. Cred că soluţiile sunt multiple deja în România în ceea ce priveşte capacităţile proprii.
Putem să recurgem la centralele pe cărbuni, iar pe termen scurt asta va trebui să facem, însă trebuie să urmărim costurile aferente. Costurile cu certificatele de emisii vor creşte şi atunci, pe termen lung, ne aşteptăm ca şi costurile cu echilibrarea să crească.
La nivel naţional, ne aşteptăm la o scădere a preţurilor la energie pe termen lung, dar nu la nivelurile de acum doi ani. Însă, aici cred că intră în joc tot ce ţine de eficienţă energetică – nu mă gândesc doar la soluţii de reducere a consumului, ci şi la soluţii de optimizare şi agregare a tehnologiilor care vin din comunităţile de energie.
