Gheorghe Manole, fondator al companiei Eximprod, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de proiecte verzi din România, spune că este nevoie de o strategie energetică pe 10-20 de ani, care să vină în sprijinul investiţiilor din domeniul energetic, în special, în zona de regenerabile.
„Trebuie să fim raţionali, trebuie să îi dăm investitorului acea marjă de căştig care îl face fezabil la bancă. Trebuie să insistăm către Guvernul României şi către Ministerul Energiei să facă o strategie energetică pe 10-20 de ani. Fără ea, nimic bun nu se întâmplă. Investitorii nu ştiu ce să facă dacă nu văd o strategie scrisă clar, pe care orice guvern ar veni trebuie să o respecte. O strategie energetică de ţară se face de la doi ani în sus. Trebuie să vedem care este, în primul rând, strategia de ţară şi apoi, strategia UE. Trebuie să vedem ce industrii îşi dezvoltă România, ce se întâmplă climatic, către ce mergem, care sunt reglementările înainte să începem să ne gândim cum trebuie să arate sistemul energetic. Preţul este ultimul lucru pentru că va fi în corelare cu ce se întâmplă în UE. Noi gândim pe termen scurt şi suntem mereu în urmă, asta este problema”, a spus Gheorghe Manole, fondator al companiei Eximprod în timpul conferinţei ZF Power Summit 2023.
Alte declaraţii:
În mod cert ne îndreptăm către hidrogen şi nu numai în Doborgea – se poate şi la Satu Mare, şi la Timişoara. Astăzi, costul nu este unul mic pentru că tehnologia nu este suficient de avansată. Aşa cum s-a întâmplat în fotovoltaic, în stocare, în vânt, în decurs de zece ani, preţurile au scăzut de cel puţin trei ori. Sunt spectaculoase scăderile de preţ datorită avansului tehnologiei şi a volumelor.
Avem primele proiecte hibrid verzi, care înseamnă vânt, soare şi stocare. Însă, nu am scris proiecte pentru hidrogen pentru că nu am putut să închidem cercul. Pe de altă parte, nici reglementările din România nu sunt foarte clare şi inclusiv sfaturile de la Comisia Europeană au fost să mai aşteptăm 1-2 ani pentru hidrogen, să se clarifice totul, să se poată finanţa corect.
Pentru un proiect în solar, în afară de echipamentul electric, nu putem achiziţiona nimic local, poate doar forţa de muncă. Structurile metalice sunt mai ieftine în Polonia. Noi nu mai avem fabrici, nu mai avem volume. Noi suntem consumatori, nu mai producem.
Producţia, în următorii 30, 40 sau 50 de ani, nu va duce la surplus de energie. Nu luăm cazul României. România este un caz cu totul excepţional. Are toate sursele de producere a energiei. Mi-e greu să număr alte 2-3 ţări care au la fel.
Însă, cu toate descoperirile, cu tot hidrogenul, Europa va fi în continuare pe deficit de energie şi îşi va căuta în continuare alte surse.
Trebuie să reatragem tinerii către învăţământul tehnic. Cea mai mare lipsă de resursă astăzi a României este cea a oamenilor cu calificare tehnică. Criza energetică este mică faţă de criza inginerilor, a specialiştilor.
Conform planului până în 2030 însuşit de România pentru a atinge norma de 34% procent de verde, ar trebui ca în următorii trei ani, capacităţile combinate - soare, vânt şi casnic - să se ducă spre 5.000 MW, urmând să fie produşi încă alţi 4.000-5.000 MW până în 2050.
