Potenţialul energiei regenerabile pe piaţa locală poate deveni motorul decarbonării sectorului energetic românesc, atâta timp cât iniţiativele publice se sincronizează cu intenţiile de business, notează o analiză a EY.
„Accelerarea tranziţiei către energie regenerabilă este un obiectiv economic necesar în contextul preţurilor CO2 actuale, al preţurilor tehnologiilor regenerabile, al fondurilor europene, dar şi al unui mix energetic sustenabil“, spune Mihai Drăghici, Senior Manager, Consulting, EY România.
România a atins în 2020 obiectivul de 24% din consumul de energie total provenit din surse regenerabile. Pentru 2030, noul obiectiv stabilit de guvernul român este de 30,7%, realizabil prin adăugarea a 7GW în capacitate regenerabilă.
În ceea ce priveşte consumul de energie, conform datelor Eurostat, în 2019, puţin peste 24% din consumul de energie a provenit din surse regenerabile de energie, plasând România pe locul 10 în UE şi peste nivelul mediu al Uniunii.
În 2020, producţia de energie electrică din România provenea în proporţie de 12,4% energie eoliană, 3,4% din panouri solare fotovoltaice şi 27,6% din hidroenergie. În total, producţia de energie regenerabilă (eoliană, fotovoltaică şi biomasă) a reprezentat 16% din total.
Emisiile de gaze cu efect de seră ale României au scăzut cu peste 50% faţă de nivelurile din 1990 datorită unei reduceri semnificative a cererii de energie şi a activităţii industriale, creşterii eficienţei energetice şi conformării treptate la standarde de mediu mai restrictive. În prezent, energia reprezintă încă sursa principală de emisii, reprezentând 2/3 din emisiile naţionale de gaze cu efect de seră, urmate de agricultură şi industrieş1ţ.
„România are un uşor avans din perspectiva ponderii energiei din surse regenerabile faţă de media Uniunii Europene, dar în acelaşi timp suntem în topul ţărilor din UE din perspectiva dependenţei de cărbune pentru generarea energiei electrice la un cost cu aproximativ 50% peste preţul mediu din piaţa de energie în 2020“, adaugă Mihai Drăghici.
Experţii EY consideră că România a putea face mai uşor tranziţia către energii regenerabile prin actualizarea politicilor şi a legislaţiei pentru a stimula investiţiile în energii regenerabile. În acelaşi timp, la nivel naţional, proiectele strategice trebuie definite, prioritizate şi abordate în contextul potenţialului semnificativ de finanţare a facilităţii de recuperare şi rezilienţă şi a altor fonduri UE disponibile.
Totodată, dezvoltarea unei infrastructuri rezistente şi flexibile poate fi elementul central al integrării surselor regenerabile de energie - un grad ridicat de stabilitate a reţelei poate uşura tranziţia energetică.
Analiza EY mai indică drept soluţii adoptarea de noi tehnologii pentru stocarea energiei, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea producţiei descentralizate, care vor creşte cota de energie curată ce va fi instalată; dezvoltarea unor mecanisme specifice pieţei pentru a asigura beneficii maxime pentru participanţi şi pentru a valorifica întregul potenţial al integrării surselor regenerabile de energie, precum şi abordarea bazată pe agilitate pentru atingerea obiectivelor Pactului Verde European - evaluarea stării actuale, stabilirea obiectivelor, urmărirea progresului, evaluarea din partea sectorului şi adaptarea din mers sunt paşii cheie ai procesului de transformare.
Neutralitatea în emisiile de gaze cu efect de seră a fost definită ca o ţintă pentru 2050 şi pentru Uniunea Europeană, un deziderat stipulat în cadrul Pactul Verde European. El reprezintă un angajament legal, un set de iniţiative care vizează uşurarea tranziţiei Europei către o economie curată şi circulară prin utilizarea eficientă a resurselor, restaurarea biodiversităţii şi reducerea poluării sub toate formele.
Până în 2030, obiectivul pentru reducerea gazelor cu efect de seră este de cel puţin 50% şi spre 60% comparativ cu nivelurile din 1990. Una dintre principalele modalităţi prin care Comisia Europeană îşi propune să realizeze neutralitatea climatică este decarbonarea sectorului energetic.
Tranzacţionarea emisiilor de carbon sau proiectele de compensare şi reducere a carbonului reprezintă soluţii pe termen scurt la o problemă stringentă. 75% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE provin din producţia şi utilizarea energiei în sectoarele economice.
Pentru decarbonarea sectorului energetic şi atingerea obiectivelor stabilite în cadrul acordului au fost instituite mai multe mecanisme europene de finanţare. Dintre acestea, principalii beneficiari ai Mecanismului de Tranziţie Justă sunt Polonia, Germania şi România, având în vedere dependenţa ridicată de combustibilii fosili pentru consumul de energie. România va putea accesa până la 4,4 miliarde EUR ca parte a acestui mecanism, care promite să sprijine tranziţia către energie cu emisii reduse de carbon şi, de asemenea, să îmbunătăţească infrastructura energetică şi să creeze noi locuri de muncă în cadrul economiei verzi.
